Barca pe valuri
Se bălăngăne cam rău...
(îmi asum licenţa poetică)
Afară arde soarele. El arde mereu, dar vara resimţim noi
caldura şi lumina mai intens.
La carte scrie că SMiştii nu se simt bine de la caldură.
Acum, eu n-am fost niciodată o entuziastă a căldurii peste 25 °C la umbră, pentru că transpiram chiar când eram copil, şi nu-mi plăcea sentimentul de îmbâcsit. Preferam să stau să citesc (de-aici porecla de tocilară) la umbră. De-asta nici nu-mi plăcea să ma joc orice presupunea alergătură – nu-mi place să transpir.
Iar acum e cald afară. Însă, culmea (!!!), nu caldura îmi
vine mie de hac.
Adică, ma deranjează enorm. Mi se pare umilitor, mai ales la cât plătim din salariu pentru aşa o călătorie/un abonament, ca în ditamai oraşele unei ţări membre UE să nu ai transport în comun organizat şi cu aer condiţionat. E supărător să stai 10-20 minute în staţie şi să te inghesui cu alţi transpiraţi în cutiile de metal cu geamlâcuri adesea menţinute închise de „otitoşi”.
Şi chiar dacă mergi pe jos, nu prea ai umbră, căci s-au tăiat toţi copacii de pe marginea trotuarelor pentru a face... loc de parcare pentru maşini.
Mie îmi vine de hac lumina intensă a soarelui. Faptul că
oriunde mă întorc, e o lumină puternică care aproape mă face să ţin ochii închişi
pentru a-i proteja. Parcă îmi înjunghie neuronii din lobul occipital. Deci, de
dimineaţă până seara, mă legăn la drum lung. Mă legăn în sensul în care nu pot
să merg drept. Dacă dimineaţa mai merg cumva şi reuşesc să fiu pe direcţie
dreaptă, după-amiaza (merg cu faţa spre soare) merg strâmb. De obicei, deviez
spre dreapta.
Era o vorbă: Nu am
băut. Am SM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu