(OCAZIONAL) NU FII SCHIZOFRENIC

Da, SM e naşpa. Suge şosete nespălate.

Şi nu-i ştii cauza, şi e frustrant.

E FRUSTRANT!!!

E diferită pe grupe de pacienţi, deci probabil are cauze diferite, influenţe genetice diferite, factori agravanţi diferiţi.

Sunt disponibile doar câteva molecule, care nu abordează boala la sursă, ci cât de cât efectele.

Dar asta NU-ţi dă nici un drept să vorbeşti cu o entitate morbidă.

În definitiv, SM = leziuni, leuconevraxita = inflamaţie.

Nu le scrii scrisori de amor/ură, nu întreţii relaţii cordiale cu leziunile şi inflamaţia. E logic, nu? 

SM nu e duşmaul tău, nu e prietenul tău; e o boală. Nu trebuie să mulţumeşti/să reproşezi cuiva că ai SM.

SM nu ţi-a salvat viaţa. E nasol că te omoară chiar acum.

Cum spuneam, toată situaţia suge şi nu e de invidiat.

Dar să nu ne lamentăm mai mult decât trebuie.

Şi nu, SM nu este un prieten imaginar cu care să porţi dialoguri/monoloage interioare.

Nu mai poate SM că te deranjează şi-ţi face rău. Nu o să-şi ceară scuze că îţi cauzează neplăceri şi-ţi dă viaţa peste cap. Pentru că-i o boală, nu un infractor.

PS: schizofrenia este o afecţiune mentală (boală psihiatrică, nu neurologică), în care bolnavii nu mai discern între real şi imaginar (au credinţe false, gândire confuză, halucinaţii) şi vegetează.