...O
luăm de la capăt
A
trebuit să se întâmple o tragedie cauzată de starea naţiunii (ştiţi voi, oameni
care nu-şi fac treaba) ca să se schimbe ceva, proporţional cu numărul
victimelor: Guvernul şi-a dat demisia.
Situaţia
nu s-a schimbat în bine, nu s-a schimbat în rău. Dar, s-a întâmplat ceva.
Cu
speranţă în suflet şi lacrimi în ochi, unii probabil sperau să vină
extratereştrii să facă ordine.
Au
venit „tehnocraţii” în politică – oameni şcoliţi
din faşă să fie politicieni, nu oameni cu meserie din care să poată trăi. Cu
surle şi trâmbiţe, problema s-a fâsâit.
Puroiul a erupt iar.
Sunt
repuse pe tapet veşnicele probleme: minore veşnic gravide, băbisme aplicate
sugarilor diareici, TBC împrăştiat copiilor în săli de şcoală de către profesori,
mizeria răspândită cu generozitate de femeile de serviciu care spală cu aceleaşi
zoaie o clădire întreagă (de mai multe ori) etc.
„Las-o, bă, că merge aşa!”
La
câtă meserie ştia, fostul ministru n-a avut nici măcar curiozitatea profesională de a ajunge la fundaţia dezinfectantelor
homeopatice, apoi să demisioneze, DIN ONOARE.
O mai ţinti un mandat în câţiva ani şi s-a gândit să nu agite apele prea mult.
Nimeni
n-a punctat cât de interesante sunt motivele personale ale fostului şef CNAS,
care a plecat taman înainte de a afla cum merge tratamentul Hepatitei C prin
contracte cost-volum (bună întrebare, nu?).
Nici cu cardul de sănătate nu ne-am dumirit care-i treaba – e de bine, e de rău? Se blochează cam des, întreţinerea sistemului costă cam mult, în condiţiile în care naţionaliştii urlă că românii-s cei mai talentaţi
la sisteme informatice.
PS: de câteva luni de zile, în România nu a mai fost diagnosticat nici un pacient cu SM, de vreme ce numărul pacienţilor trataţi prin Program a rămas constant. Asemenea infecţiilor nosocomiale, „nu sunt probleme”?