Da, aţi citit bine.
Am primit un comentariu la postul „Răutăcisme de weekend” de la Rich Murray (MA Boston University Graduate School 1967 psychology, BS MIT 1964 history and physics), în care era un pasaj incomplet din postarea lui „Methanol (formaldehyde) toxicity, in humans only, comes from aspartame, cigarette wood peat smoke, fresh tomatoes, unfresh fruits and juices in cans and jars -- WC Monte paradigm since 2007 -- ADH1 enzyme forms free floating formaldehyde inside cells in 20 tissues: Rich Murray 2015.06.02”
Aşa că are şi o variantă în engleză, mai
jos.
Trebuie început prin faptul că el s-a concentrat pe
efectele acestui bau-bau, metanolul provenit din aspartam. Nu ştiu dacă a
cercetat personal sau doar a consultat literatura de specialitate/alte bloguri.
Lanţul metanol – formaldehidă – acid formic
Organismul interacţionează cu mediul
şi prin procesele metabolice pe care le are. Direcţionarea lui într-un sens sau altul îi
garantează supravieţuirea. Celula moare când metabolismul este echilibrat.
Aşadar, pentru a nu lăsa nimic la voia
întâmplării, celulele şi-au dezvoltat, încă din faza unicelulară a vieţii,
enzime. Minunate molecule care influenţează şi grăbesc un proces biochimic.
Pentru că ele fac şi desfac, enzimele
sunt folosite şi în detoxifiere.
Metanolul este un toxic – trebuie eliminat. Aşa că este oxidat la formaldehidă (ingredientul de bază din formol, ăla folosit la îmbălsămări), care nici ea nu e o moleculă prietenoasă celulei. Deci, o oxidează şi pe ea la acid formic, care devine apă şi bioxid de carbon (pe care le expirăm şi excretăm urinar).
Surse de metanol (rezumat şi comentarii proprii)
Ţigaretele şi fumul de ţigară;
Fructele şi legumele (şi sucurile lor) conservate, îmbuteliate,
ambalate aseptic în cutii de carton sau plastic (aproape că nu înţeleg care e
problema – sucul sau recipientul);
Coacăzele şi roşiile (pătlăgelele roşii)
„Bineînţeles, cultura culinară europeană (e material american, ce vreţi?) are
metode de îndepărtare a metanolului din roşii (faţă de incultura americană), făcând astfel sosul de roşii sigur
pentru consumul uman.”
„Nu e vreun motiv să nu te răsfeţi cu câte
o felie ocazională de roşie negătită dintr-o salată sau un chizburgăr (cheeseburger). Doar cu moderaţie, bineînţeles!
(vorbim de roşii)
Excepţia italienească şi franţuzească: „fierberea îndelungată”
Şi acum începe dovada irefutabilă: „Înainte
de sucurile dietetice, introduse în magazine acum 25 ani, Italia avea o
incindenţă extrem de redusă a SM, chiar dacă italienii consumă cele mai multe
conserve de roşii din lume per capita.”
SIGUR! N-are nici o legatură cu accesul la mijloacele de diagnostic, cu faptul că femeile nu mai sunt casnice şi nu stau să le pună propriilor copiii scutece la 36 ani! Nici cu faptul că în Italia (ţară latină) era ruşinos să fii bolnav şi, mai ales, fata să rămână neluată de vreun bărbat păros (şi puturos). Şi nici o legatură cu neseriozitatea specifică mediteraneenilor în a raporta corect cazurile apărute.
Deci, ne bucurăm că, deşi conservele de roşii conţin suficient metanol încât să ne omoare, putem să facem sos de roşii fierbându-le...
"Mamele italience, de obicei, golesc
conservele de roşii zdrobite sau tăiate într-o crăticioară, dimineaţa devreme, şi le lasă să fiarbă cel puţin 3 ore,
pentru a căpăta aromă şi consistenţă (!!!
ele nu muncesc???), iar metanolul face puf!
şi dispare.
Aspartamul este
descompus, moleculă la moleculă, în metanol. Cică fără sucuri dietetice sau
alte alimente „de dietă”.
Când temperatura aspartamului depăşeşte 30 °C,
metanolul din aspartam (deşi vorbim de
legături chimice stabile) se transformă în formaldehidă, apoi în acid
formic, care cauzează acidoză metabolică
(alt bau-bau).
Intoxicaţia cu metanol seamănă cu SM; astfel oamenii sunt diagnosticaţi eronatcu SM.
Vai, le voi spune tuturor cunoscuţilor mei, cei care beau cola zero zahar şi alte sucuri de-astea, oameni care n-au leziuni neurologice, care n-au anticorpi antinucleari, care n-au psoriazis şi nu au nici o problemă cu tiroida sau articulaţiile, să nu mai bea! Pentru că eu n-am băut, dar am făcut boala!
Alimentele afumate
(peşte şi cărnuri), pentru că, în literatura englezească, metanolul este
denumit şi „wood alcohol” (alcool
distilat din lemn), deci musai lemnul natural e rău (nu-i bai, folosim melamina, chinezii aşa au omorât caţei şi bebeluşi).
Focul eliberează metanolul (tot ăla care
se evaporă din sucul de roşii fiert, însă rămâne în alimentele încălzite peste punctul de volatilizare a metanolului).
Logic, unde se mănâncă afumatură, incidenţa
SM e mare (coincidenţă: tot acolo se
investesc bani în sistemul medical, ca mecanism de economisire pe termen lung!)
Se afirmă că scoţienii sunt lideri mondiali la SM, dar Canada e în top:
Contra-exemplu cu insulele Faroe, că cică
acolo nu ştiau de afumături (neavând lemn) sau SM până când nu au intrat
cotropitorii cu ţigaretele şi alimentele conservate, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sau,
poate, au venit cu doctori după ei, şi i-au diagnosticat pe tinerii care începeau
să nu se mai ţină pe picioare.
Cred că e de vină medicina pentru existenţa SM, nu?
Lichiorurile din
fructe putrede (fermentate): fermierii europeni recuperează fructele căzute pe
pământ, le ţin în cazane până când se termină sezonul, apoi le procesează şi obţin
alcool distilat. Problema e că fructele stricate sunt contaminate cu bacterii
ce eliberează metanolul din pectină.
Sigur, majoritatea beţivilor de la ţară din România au SM, nu???Nici măcar nu sunt atâtea intoxicări cu metanol pe cât te-ai aştepta, ceea ce înseamnă că la noi (încă) se distilează bine material de calitate, nu ca ăia morţi de metanol la începutul anului.
În altă ordine de idei, pectina (adică, direct coaja de mere) e adaugată de „gospodine” când fac gem de fructe care nu prea se întăreşte. Deci, mamele şi bunicile sunt de vină că au făcut gemuri, iar copiii au mâncat, şi apoi, la 15 ani distanţă, s-au ales cu SM.
Şi doctorii, că există şi ştiu să diagnosticheze.
Şi tehnica, că face aparatura RMN şi "vede" leziunile.
Şi bolnavii, că vor să fie diagnosticaţi, apoi trataţi, ca să fie şi ei OK per total.