INJECŢIILE – ACEST RĂU NECESAR UNUI SMist

De ce este necesar? Pentru că încă nu există tratament neinjectabil la fel de eficient sau care să aibă, măcar, efecte adverse mai mici.

Aşa că, resemnată, mă îndrept spre frigider şi recuperez o seringă (fac tratament injectabil SUBCUTANAT) din cutia de plastic în care ţin medicamentele.

Pentru ca aerul din interiorul seringii preumplute să se orienteze spre ac, aşez seringa vertical într-un suport de pixuri.

În răstimpul de 5 minute până se încălzeşte conţinutul, iau 400 mg ibuprofen (întotdeauna îi cer farmacistei cele mai ieftine pastile), îmbib o dischetă de vată cu alcool sanitar* şi încerc să identific o zonă în regiunea din faţă a picioarelor în care pot să strâng pielea ca să mă injectez.

Când am găsit zona, aplic tamponul de vată cu spirt şi pregătesc seringa, îndepărtându-i capacul şi eliminând bulele de aer.

În timp mâna non-dominantă strânge zona pe care tocmai am dezinfectat-o, ţinând seringa între primele trei degete ale mâinii dominante, cu cotul sprijinit de mânerul scaunului, aduc vârful acului la nivelul pielii, inspir, tălpile transpiră în mod reflex, şi încerc să introduc acul…

Dacă nu am noroc, pielea e tare şi e greu să introduc acul. Dacă am noroc, acul intră „ca în untură”.

Oricum, după ce acul este introdus în totalitate sub piele, mut degetul arătător pe pistonul seringii şi pun presiune pe el, ca să injectez conţinutul încet. Şi nu mă opresc până când nu am injectat tot serul şi număr până la cinci. Apoi, încet, scot acul si eliberez pliul.

*alcool sanitar – nu ştiu dacă şi voi aţi observat, dar spirtul produs după scandalul diluării dezinfectanţilor miroase a alcool etilic, cu un uşor iz parfumat floral, care se evaporă rapid; înainte, era un fel de apă bleu care se evapora lent. 

VAI, AI SCLEROZĂ MULTIPLĂ? NU E ATÂT DE GRAV, DOAR ŢI SE STRICĂ MIELINA!

Atrofia cerebrală este o diminuare ireversibilă a volumului parenchimatos al creierului, însoţită de reducerea capacităţii intelectuale, până când se ajunge la instalarea unei demenţe totale.

Există o atrofie cerebrală care apare o dată cu înaintarea în vârstă a persoanei, dar cea mai importantă atrofie cerebrală este aceea care apare în unele boli degenerative ale creierului.

Simptome:

• demenţă (disfuncţie progresivă intelectuală sau de memorie, ce afectează abilităţile de lucru sau socializare);
• crize, atacuri (variate: dezorientări, mişcări anormale repetitive, pierderea cunoştinţei, convulsii).
• afazie (pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat).

Diagnosticul se pune cu ajutorul tomografului computerizat (CT) şi a rezonanţei magnetice nucleare (RMN).

Nu există un medicament specific pentru reversibilitatea atrofiei cerebrale, însă se studiate unele medicamente neurotrofice ce ar putea opri moartea neuronului.

RMN ... sau Rezonanţă Magnetică Nucleară, ... sau Imagistică prin Rezonanţă Magnetică (IRM)

RMN este o metodă de investigaţie radiologică, utilizată şi în scop de diagnostic medical. Foloseşte câmpuri magnetice şi unde radio, dar nu şi radiaţii ionizante (raze X), pentru a obţine imagini.

Leziunile de SM se produc prin atacul celulelor imunitare asupra mielinei. Mielina, odată deteriorată, este îndepărtată de alte celule, iar în urma ei rămâne un gol. Golul respectiv se umple cu cea mai ieftină, dar rezistentă proteină pe care organismul o poate produce – colagenul. 

Din bucătărie: colagenul ajută piftia să se întărească.

Ce e piftia? Colagen cu apă. 

Ce sunt sclerozele? Cicatrici! Adică, colagen cu apă (proporţii diferite, totuşi).

Oricum, să nu uităm că mielina este o grăsime (cam ca untura; avem şi apă acolo, dar puţină), iar cicatricile sunt formate majoritar din colagen (şi apă).

Apa (H₂O) este formată dintr-un atom de oxigen, cu doi atomi de hidrogen. Hidrogenul, cel mai simplu element chimic, are doar un electron (e^-) şi un singur proton (H⁺). Atomii sunt liberi să se agite brownian (adică, fără vreo organizare anume, dar să nu intrăm prea mult în detalii chimice).

De aceea, un câmp magnetic le impune acestor atomi să se alinieze, să stea ordonaţi, în şir indian, în leziune (comparaţie exagerată: cum un magnet atrage toate boldurile de pe masă). Perpendicular pe şirurile indiene de atomi, se emite o undă radio, care va modifica puţin poziţia acestora. Când unda radio este oprită, şirurile indiene îşi revin mai repede sau mai încet, într-un timp proporţional cu conţinutul în protoni de hidrogen (apă) al fiecărei structuri.

Cum leziunile au mai multă apă decât mielina sănătoasă, apar punctele albe, ce nu atestă decât procese demielinizante. 

RMN-ul poate să arate multe leziuni, sau poate să „nu le vadă”, pentru că unele leziuni sunt mici de tot, însă pot să provoace mari simptome.

Celulele imunitare (leucocitele) „călătoresc” în organism prin sânge, şi ajung peste tot de la inimă la patul unghiei prin vasele de sânge. Când ele atacă creierul, rup efectiv bariera mecanică pe care creierul şi-a creat-o în jur (bariera hemato-encefalică, brain-blood barrier, BBB).

Printr-un RMN simplu se poate ca atacurile să nu se observe aşa uşor, însă substanţele de contrast se pot „strecura” în leziune, arătând că în zona respectivă ceva nu e în regulă. Dacă o leziune captează substanţa de contrast, înseamnă că atacul este încă în desfăşurare sau de-abia s-a încheiat, iar organismul n-a avut încă timp să sclerozeze nimic. Însă răul a fost făcut.

CE ESTE SCLEROZA MULTIPLĂ, SCLEROZA ÎN PLĂCI, LEUCONEVRAXITA?

Toţi termenii definesc aceeaşi boală:

Asta este SCLEROZA MULTIPLĂ (SM): inflamaţia substanţei albe din sistemul nervos central, inflamaţie care se „vindecă” prin transformare în puncte de scleroză (fibroză).

Substanţa albă este formată din axoni înveliţi de mielină, iar mielina e o grăsime, cum se inflamează ea?

În creier, mielina e produsă de oligodendrocite (oligo = câteva, dendro = ramificaţii, cytos = celule), ale căror prelungiri lor se înfăşoară în jurul axonilor. După ce axonii ies din SNC, mielina lor e produsă de celulele Schwann, ce se înfăşoară cu totul în jurul axonilor.

Scopul mielinei e de a-i izola şi a le oferi proprietăţile de conducere rapidă a comenzilor (de la nivelul scoarţei cerebrale, la degetul mic de la piciorul drept, pe care îl poţi mişca acum).

Ei bine, din cauze încă necunoscute, celulele care produc mielina în SNC sunt atacate în cadrul unei reacţii inflamatorii de către sistemul imun (boală autoimună).