INJECŢIILE – ACEST RĂU NECESAR UNUI SMist

De ce este necesar? Pentru că încă nu există tratament neinjectabil la fel de eficient sau care să aibă, măcar, efecte adverse mai mici.

Aşa că, resemnată, mă îndrept spre frigider şi recuperez o seringă (fac tratament injectabil SUBCUTANAT) din cutia de plastic în care ţin medicamentele.

Pentru ca aerul din interiorul seringii preumplute să se orienteze spre ac, aşez seringa vertical într-un suport de pixuri.

În răstimpul de 5 minute până se încălzeşte conţinutul, iau 400 mg ibuprofen (întotdeauna îi cer farmacistei cele mai ieftine pastile), îmbib o dischetă de vată cu alcool sanitar* şi încerc să identific o zonă în regiunea din faţă a picioarelor în care pot să strâng pielea ca să mă injectez.

Când am găsit zona, aplic tamponul de vată cu spirt şi pregătesc seringa, îndepărtându-i capacul şi eliminând bulele de aer.

În timp mâna non-dominantă strânge zona pe care tocmai am dezinfectat-o, ţinând seringa între primele trei degete ale mâinii dominante, cu cotul sprijinit de mânerul scaunului, aduc vârful acului la nivelul pielii, inspir, tălpile transpiră în mod reflex, şi încerc să introduc acul…

Dacă nu am noroc, pielea e tare şi e greu să introduc acul. Dacă am noroc, acul intră „ca în untură”.

Oricum, după ce acul este introdus în totalitate sub piele, mut degetul arătător pe pistonul seringii şi pun presiune pe el, ca să injectez conţinutul încet. Şi nu mă opresc până când nu am injectat tot serul şi număr până la cinci. Apoi, încet, scot acul si eliberez pliul.

*alcool sanitar – nu ştiu dacă şi voi aţi observat, dar spirtul produs după scandalul diluării dezinfectanţilor miroase a alcool etilic, cu un uşor iz parfumat floral, care se evaporă rapid; înainte, era un fel de apă bleu care se evapora lent. 

AJUTOR MATEMATIC NESPERAT PENTRU CRETINII PUŞI BINE

[Sună telefonul]

-       Bună! Ce ştii de pastila aprobată de ANM?

-       Bună! E... minunată. Orice persoană tratată cu ea trebuie să se abţină doi ani de la a face copii, ca animalele au făcut handicapaţi.

-       ... Super!

-       E un alt medicament perfuzabil, în reprize, care e super-mega-dar-imperfect. Oricum, blochează evoluţia bolii, îmbunătăţeşte gândirea...

-       Ăla n-a ieşit bine la preţ.

-       Dar se face de câteva ori... toată viaţa pacientului.

-       Cică nu rentează...

Mărturisesc că nu mai aveam de gând să scriu pe blog până după alegeri, când situaţia partidelor se stabiliza, când aveam iar un ministru pus pe economii de faţadă, care să numească un preşedinte CNAS care să blocheze cardul 3 zile din 5 lucrătoare.

Pentru că, totuşi, după atitudinea de scârbă arătată de români acum un an la adresa politicienilor de rahat neturcesc, am sesizat mici ajustări în bine.

Dar a venit acea zi în care am cedat curiozităţii şi am căutat pilula magică („aubagio program romania”), şi al şaselea rezultat era un raport de evaluare făcut de Agenţia Naţională a Medicamentului.

Ştiind că induce embriotoxicitate (e grav precum sună), voiam să văd cum a fost interpretată de cei ce veghează asupra siguranţei administrării medicamentelor la populaţie. Staţi liniştiţi, nu figurează în document nimic despre riscurile asupra viitorului patriei şi măsurile recomandate.

Însă, frumos defalcate, erau expuse calculele cu costurile. Uşor de citit, uşor de urmărit, m-am înarmat cu un calculator de mână şi am urmărit problema de matematică:

O pastilă ce se administrează zilnic costă 213,21 lei. Într-un an sunt 52 săptămâni a câte 7 zile, adică, 364 zile (e un calcul contabilicesc, mai apropiat de realitate decât estimarea săptămânilor din an cu 4 săptămâni pe lună, 12 luni pe an, când rezultă 48 săptămâni/an).

Aşadar, într-un an se consumă 77608,44 lei (213,21 lei/zi x 364 zile).

Bun, oportunitatea introducerii acestei terapii fără ace a fost evaluată prin comparare directă cu un injectabil care se administrează de 3 ori pe săptămână.

Injectabilul costă 383,18 lei/seringă, astfel costul săptămânal ajunge la 1149,54 lei. (Aşa apare în raportul ANM). Tot ei, cei de la ANM, au apreciat că un an are 52 săptămâni, deci costul anual al terapiei cu acest injectabil este 59776,08 lei (1149,54 lei/săptămână x 52 săptămâni).

Comparând, pastilele costă anual 77608,44 lei, iar injectabilul 59776,08 lei. Astfel, preţul anual al terapiei cu pastiluţe este cu 29,83 % mai ridicat decât tratamentul anual cu cel mai scump injectabil:

Dar, vai! Ce-mi văd ochii?

„costul anual al tratamentului (cu pastiluţe) este 20894,58 lei”. Nouă ne-au rezultat 77608,44 lei:

Ce înseamnă 20894,58 lei în pastile? Păi, 20894,58 lei:213.21 lei/pastilă = 98 pastile (adică tratamentul aferent a 98 zile). 98 zile dintr-un an.

Concluzia, apoteotică, ne îmbie la ne umple de spume şi ne face să ne blestemăm zilele, că trăim într-o ţară frumoasă, cu potenţial de bunăstare, dar coruptă până şi în bacteriile din carii:

Mai bine de 30 minute am tot încercat să refac calculele, că poate mi-a scăpat mie ceva. Dar nu avea ce. Fie că se înmulţesc zilele din an, fie că se înmulţesc săptămânile sau lunile, pastiluţa tot e mai scumpă decât injectabilul. Şi e o diferenţă de vreo 30 %, care nu poate să aducă NICIODATĂ o economie de 65 %, că nu am auzit să bage promoţii la medicamente în supermarketuri.

Din nou, cedez tentaţiei, şi caut să văd opinia ANM despre un perfuzabil cu rezultate remarcabile (chiar te dau pe spate). Bine, nu-i perfect, dar e top-of-the-top cu tot cu problemele secundare apărute.

Cel mai mişto e că nu se face lunar, ci în două reprize: la început, 5 perfuzii în zile consecutive, şi după un an, 3 perfuzii în zile consecutive. Apoi mai vedem...

Dar, bineînţeles, e nou şi scump. O doză costă 36855,25 lei şi se fac 8 perfuzii (5+3), deci costul pentru 2 ani ajunge la 294842 lei (147421 lei/an).

Şi pe ăsta l-au comparat cu perfuzabilul disponibil în România (ăla care induce atrofie cerebrală şi moarte – „mici" efecte secundare). Ce avem noi disponibil prin Program, ca cetăţeni-sclavi, costă 7615,78 lei/lună, deci preţul anual se ridică la 91389,36 lei.

Desigur, concluzia contabilicească este corectă, dar cea economică nu ar ignora faptul că medicamentul mai scump nu se mai administrează, pe când promoterul de atrofie cerebrală se dă lunar.

Şi, dacă estimăm costurile pentru 5 ani, rezultă că cel „scump” costă tot 294842 lei, iar „minunea” la care şi-aşa accesul este limitat (că nu toţi neurologii au auzit de linia a IIa) costă 456946,8 lei.

Comparându-le, pentru intervalul de 5 ani la care se consideră eficient medicamentul neeconomic, rezultă că cel neeconomic este 64,52 % din costul celui care atrofiază creiere.

Dacă găsiţi vreo dovadă că preţul pastilelor este, într-adevăr, mai mic, vă rog să îmi trimiteţi documentul, ca să emit o erată.

Dar tare mi-e frică că sunt doar calcule „bine făcute” pentru a scoate într-o lumină pozitivă un produs care, din păcate, la această oră, nu si-a putut demnostra superioritatea faţă de celălalte medicamente de linia I în nici un fel. Ba mai mult, prin prisma efectelor adverse raportate, este net inferior.

O FAŢĂ DIN CELE 1000 ALE NESIMŢIRII

Cu toţii avem sau vom avea ceva probleme de sănătate şi trebuie să fim trataţi.

Cam acesta e motivul pentru care a fost înfiinţat Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Din el se finanţează toate programele naţionale de sănătate, curative sau profilactice. Este ceea ce orice salariat (şi angajatorul său) este obligat să dea la stat şi chiar şi pensionarii cu pensii mai mari de salariul minim.

Da, CNAS dictează ce şi cum, însă nu oricum.

Teoretic, totul este corect şi echitabil, neinfluenţabil din exterior.

Şi, când nu se întâmplă aşa, e bine să anunţăm, să spunem, să arătăm. E o formă de luptă (cu sistemul).

Cine se crede mai presus de lege, să spună cine merită să trăiască şi cine trebuie să moară?

DE VACANŢĂ: BĂUTURILE ALCOOLICE

Ce e vara fără o bere rece sau un cocktail aromat?

Se zice că „alcoolul face rău la creier” (deşi nu am găsit greu articole ştiinţifice care să zică asta pentru SMişti – majoritatea vorbesc de impactul psihiatric al excesului). Dar şi apa în exces e rea.

Ca să descreţim frunţile şi pe cei care judecă extremist orice (viaţa nu e doar alb şi negru, şi nici măcar nuanţe de gri – viaţa este o multitudine de nuanţe), când ne răsfăţăm puţin (!!!) cu alcool, ajungem (cei cu forma recurent-remisivă) ceva mai greu la baston/cârjă.

Nu vorbim de teste făcute in vitro, când se îmbată celulele cu etanol şi se verifică câte mai supravieţuiesc după câteva ore. Nici de studii realizate în clinici de dezalcoolizare.

Ci de studii cu pacienţi cu SM care au răspuns unor întrebări legate de stilul de viaţă.

Aşadar, istoricul a numeroşi pacienţi cu forma recurent-remisivă a arătat: consumul moderat de alcool, de vin, consumul zilnic, dar şi ocazional, de cafea, şi peşte (gras sau slab), sunt benefice pentru pacienţii SM-RR. Fumatul zilnic nu e bun pentru pacienţi.

Pacienţii care au consumat cantităţi MODERATE de alcool au ajuns mai greu la EDSS 6 (sprijin pentru mers, baston/cârje/cadru), faţă de cei care nu au băut deloc.

De asemenea, cafegii au beneficiat de un efect benefic, în timp ce ceiştii (cei care beau ceai), nu.

Orice fel de peşte consumat des i-a ajutat pe SM-RR să se menţină pe picioare mai mult, faţă de cei care mănâncă peşte mai rar de o dată la lună.

Pentru cei cu forma progresivă, doar consumul de peşte este considerat benefic.

Aşadar, autorii studiului au concluzionat că nu există vreun motiv pentru care pacienţilor să li se recomande abstinenţă de la alcool.

Ţineţi minte, nici nu se recomandă mai mult de un pahar ocazional!

Şi, dacă nu vă simţiţi bine după ce consumaţi alcool, e modul organismului de a spune „nu-mi place, nu mai vreau!”. Deci nu vă forţaţi, că sigur nu vă face bine.

TU CE VREI ÎN TINE?

Tocmai verificai blogul şi găsii asta:

"Anonim 09 august, 2015 01:18

daca ai vrea sa te insanatosesti, ai putea. dar castigurile secundare din a ramane bolnav predomina.de asemenea, inchistarea mentala este unul din factorii care te-au dus la aceasta boala si te tin in ea.priveste adevarul in fata si te vei vindeca.daca vrei asta in tine!"

Încep prin a remarca cât de greu le e unora să NU se autoînvinovăţească (sau să nu-i învinovăţească pe cei bolnavi) pentru orice eveniment neplăcut din viaţa lor.

Fie că dau vina pe draci bisericeşti, fie pe gânduri negative, trebuie să fie cineva de vină.

În medicina modernă, actuală, care vindecă sau ajută, pacientul este de vină în foarte puţine cazuri (ex. când conduce beat şi are accident, când bagă ca spartul zaharoase peste diabetul de tip 2, când doarme pe plajă la prânz şi face arsuri).

Dar nimeni nu-l învinovăţeşte că are pietre la rinichi şi s-a găsit una să iasă, iar acum se tăvăleşte prin pat de durere. Sau că buni a făcut accident cerebro-vascular, iar tataie infarct.

Chestia cu „câştigurile secundare” nu cred că vreau s-o înţeleg, pentru că presupune că am ceva de câştigat din a avea un profil autoimun. Ceea ce e fals. Într-un puseu am ajuns să dau şi 500 lei pe solu-medrol, pentru că „nu aveau fonduri”. Branula demnă de un titan/atlant cu vene cât ţeava de pexal mi-a lăsat o cicatrice mare pe antebraţ.

Părerea referitoare la „închistarea mentală” vine, probabil, din lipsa de compatibilitate a vocabularului şi a experienţelor de viaţă. E mai uşor să-l judeci pe unul că e bolnav pentru că nu gândeşte ca tine, decât să judeci un subiect (bineînţeles, să nu uităm că îi cam atacam pe vraci/şamani/vindecători,deci probabil am lovit crunt în sursa de bani).

La urmă, privind „adevărul (cui, oare?) în faţă”, mă întreb: ce au unii cu gramatica, ortografia şi ortoepia? Adică, sunt oripilată de lipsa spaţiului imediat după semnul de punctuaţie, dar şi de expresii precum „dacă vrei asta în tine!”. Corect ar fi fost „dacă vrei asta pentru tine”, că e vorba de vindecare, nu de tubul de colonoscopie.

VRACII NE FAC RĂU

De ce insist ca aceşti escroci să se reorienteze doar către sănătoşii dispuşi să le urmeze invenţiile sfaturile „bazate pe ani de experienţă”?

Pentru că, din exterior, când auzi că BOALA GRAVĂ* FĂRĂ LEAC/CU LEAC COSTISITOR PENTRU BUGET ŞI PENTRU INTEGRITATEA BOLNAVULUI se vindecă la fel de bine (şi fără efecte secundare) prin dieta minune al lui X, te intrebi de ce mai primesc bolnavii aceia tratament medicamentos scump de la stat, nu?

*orice boală autoimună/degenerativă/infecţioasă/genetică/metabolică/canceroasă/etc.

Chiar aşa, de ce să nu se suplimenteze confortul din penitenciare, că e clar nevoie de aşa ceva, iar bolnavii incurabil să fie vindecaţi tun de... ăştia cu „experienţă” în quinoa şi exotisme?

– Ia să nu mai mănânce, dom’le, pâine, că aşa a zis burtosul ăla care zicea că e doctor în timp ce înfuleca covrigi cu susan (susanul e sănătos, se ştie!)! Ce, dăm bani la FNUASS ca ăştia să mănânce pâine? 

AUTO-ÎMBĂLSĂMAREA | SELF-EMBALMING

Da, aţi citit bine.

Am primit un comentariu la postul „Răutăcisme de weekend” de la Rich Murray (MA Boston University Graduate School 1967 psychology, BS MIT 1964 history and physics), în care era un pasaj incomplet din postarea lui „Methanol (formaldehyde) toxicity, in humans only, comes from aspartame, cigarette wood peat smoke, fresh tomatoes, unfresh fruits and juices in cans and jars -- WC Monte paradigm since 2007 -- ADH1 enzyme forms free floating formaldehyde inside cells in 20 tissues: Rich Murray 2015.06.02”

Aşa că are şi o variantă în engleză, mai jos.

Trebuie început prin faptul că el s-a concentrat pe efectele acestui bau-bau, metanolul provenit din aspartam. Nu ştiu dacă a cercetat personal sau doar a consultat literatura de specialitate/alte bloguri.

Lanţul metanol – formaldehidă – acid formic

Organismul interacţionează cu mediul şi prin procesele metabolice pe care le are. Direcţionarea lui într-un sens sau altul îi garantează supravieţuirea. Celula moare când metabolismul este echilibrat.

Aşadar, pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării, celulele şi-au dezvoltat, încă din faza unicelulară a vieţii, enzime. Minunate molecule care influenţează şi grăbesc un proces biochimic.

Pentru că ele fac şi desfac, enzimele sunt folosite şi în detoxifiere.

Metanolul este un toxic – trebuie eliminat. Aşa că este oxidat la formaldehidă (ingredientul de bază din formol, ăla folosit la îmbălsămări), care nici ea nu e o moleculă prietenoasă celulei. Deci, o oxidează şi pe ea la acid formic, care devine apă şi bioxid de carbon (pe care le expirăm şi excretăm urinar).

Surse de metanol (rezumat şi comentarii proprii)

©Woodrow C. Monte PhD, RD Professor Emeritus of Food Science and Nutrition, March,2010:

Ţigaretele şi fumul de ţigară;

Fructele şi legumele (şi sucurile lor) conservate, îmbuteliate, ambalate aseptic în cutii de carton sau plastic (aproape că nu înţeleg care e problema – sucul sau recipientul);

Coacăzele şi roşiile (pătlăgelele roşii)

„Bineînţeles, cultura culinară europeană (e material american, ce vreţi?) are metode de îndepărtare a metanolului din roşii (faţă de incultura americană), făcând astfel sosul de roşii sigur pentru consumul uman.”

„Nu e vreun motiv să nu te răsfeţi cu câte o felie ocazională de roşie negătită dintr-o salată sau un chizburgăr (cheeseburger). Doar cu moderaţie, bineînţeles! (vorbim de roşii)

Excepţia italienească şi franţuzească: „fierberea îndelungată”

Şi acum începe dovada irefutabilă: „Înainte de sucurile dietetice, introduse în magazine acum 25 ani, Italia avea o incindenţă extrem de redusă a SM, chiar dacă italienii consumă cele mai multe conserve de roşii din lume per capita.”

SIGUR! N-are nici o legatură cu accesul la mijloacele de diagnostic, cu faptul că femeile nu mai sunt casnice şi nu stau să le pună propriilor copiii scutece la 36 ani! Nici cu faptul că în Italia (ţară latină) era ruşinos să fii bolnav şi, mai ales, fata să rămână neluată de vreun bărbat păros (şi puturos). Şi nici o legatură cu neseriozitatea specifică mediteraneenilor în a raporta corect cazurile apărute. 

Deci, ne bucurăm că, deşi conservele de roşii conţin suficient metanol încât să ne omoare, putem să facem sos de roşii fierbându-le...

"Mamele italience, de obicei, golesc conservele de roşii zdrobite sau tăiate într-o crăticioară, dimineaţa devreme, şi le lasă să fiarbă cel puţin 3 ore, pentru a căpăta aromă şi consistenţă (!!! ele nu muncesc???), iar metanolul face puf! şi dispare.

Aspartamul este descompus, moleculă la moleculă, în metanol. Cică fără sucuri dietetice sau alte alimente „de dietă”.

Când temperatura aspartamului depăşeşte 30 °C, metanolul din aspartam (deşi vorbim de legături chimice stabile) se transformă în formaldehidă, apoi în acid formic, care cauzează acidoză metabolică (alt bau-bau). Intoxicaţia cu metanol seamănă cu SM; astfel oamenii sunt diagnosticaţi eronatcu SM. 

Vai, le voi spune tuturor cunoscuţilor mei, cei care beau cola zero zahar şi alte sucuri de-astea, oameni care n-au leziuni neurologice, care n-au anticorpi antinucleari, care n-au psoriazis şi nu au nici o problemă cu tiroida sau articulaţiile, să nu mai bea! Pentru că eu n-am băut, dar am făcut boala!

Alimentele afumate (peşte şi cărnuri), pentru că, în literatura englezească, metanolul este denumit şi „wood alcohol” (alcool distilat din lemn), deci musai lemnul natural e rău (nu-i bai, folosim melamina, chinezii aşa au omorât caţei şi bebeluşi). Focul eliberează metanolul (tot ăla care se evaporă din sucul de roşii fiert, însă rămâne în alimentele încălzite peste punctul de volatilizare a metanolului). 

Logic, unde se mănâncă afumatură, incidenţa SM e mare (coincidenţă: tot acolo se investesc bani în sistemul medical, ca mecanism de economisire pe termen lung!)

Se afirmă că scoţienii sunt lideri mondiali la SM, dar Canada e în top:

Contra-exemplu cu insulele Faroe, că cică acolo nu ştiau de afumături (neavând lemn) sau SM până când nu au intrat cotropitorii cu ţigaretele şi alimentele conservate, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sau, poate, au venit cu doctori după ei, şi i-au diagnosticat pe tinerii care începeau să nu se mai ţină pe picioare.

Cred că e de vină medicina pentru existenţa SM, nu?

Lichiorurile din fructe putrede (fermentate): fermierii europeni recuperează fructele căzute pe pământ, le ţin în cazane până când se termină sezonul, apoi le procesează şi obţin alcool distilat. Problema e că fructele stricate sunt contaminate cu bacterii ce eliberează metanolul din pectină.

Sigur, majoritatea beţivilor de la ţară din România au SM, nu???

Nici măcar nu sunt atâtea intoxicări cu metanol pe cât te-ai aştepta, ceea ce înseamnă că la noi (încă) se distilează bine material de calitate, nu ca ăia morţi de metanol la începutul anului.

În altă ordine de idei, pectina (adică, direct coaja de mere) e adaugată de „gospodine” când fac gem de fructe care nu prea se întăreşte. Deci, mamele şi bunicile sunt de vină că au făcut gemuri, iar copiii au mâncat, şi apoi, la 15 ani distanţă, s-au ales cu SM.

Şi doctorii, că există şi ştiu să diagnosticheze. 

Şi tehnica, că face aparatura RMN şi "vede" leziunile. 

Şi bolnavii, că vor să fie diagnosticaţi, apoi trataţi, ca să fie şi ei OK per total.

Dr. Monte crede că aspartamul şi o serie deprocese organice secundare ingestiei acestuia reprezintă cauze ale SM. Deci, încurajează lumea să evite alimentele ce conţin aspartam (eu nu consum şi nu am consumat de-astea şi tot am leziuni multe) sau metanol (nici de-ăla nu consum).

https://en.wikipedia.org/wiki/Aspartame

up next, the English version

RĂUTĂCISME DE WEEKEND

„Un om informat va sti, atunci cand va vrea sa se vindece, ceea ce trebuie sa faca.                La solicitarea unor pacienti, incerc sa clarific unele aspecte, situatii, sperand sa vin in intampinarea acestora intr-un mod cat mai edificator.Poti sa te vindeci, daca ai idei preconcepute si teorii eronate asupra tratamentelor?  Sunt persoane care dupa ce si-au distrus propria sanatate sau pe a celor apropiati, cheltuind sume mari de bani pe tratamente nocive, invazive si ineficiente, devin brusc suspicioase si foarte, foarte chibzuite, cand se vad puse in fata unor tratamente ieftine, nenocive, noninvazive si generatoare de viata si sanatate, dorind sa stie, si cu cat mai multe detalii, daca nu cumva, apa pe care trebuie sa o bea, poate sa le afecteze sanatatea.Poti face terapie radio si terapie chimica (mai ales cand se intind pe durate lungi de timp-luni de zile si pana la un an), sa-ti otravesti organismul, si sa speri la vindecare si viata? Poti spera sa vindeci autismul cu saltimbanci, scleroza multipla, lupusul, colita ulcerativa si boala Crohn cu corticosteroizi si AINS sau psoriazisul cu unguente, cand aceste boli sunt boli structurale? Poti sa invingi boli precum Parkinson sau Alzheimer cu tratament simptomatic si neuroprotector, cand aceste boli au la baza dezechilibre celulare? „

M-am informat despre şi nu mi-a plăcut ce-am aflat.

În primul rând, când argumentezi că nutriţia face şi drege, ar trebui să ai 100 ani în buletin, 50 pe faţă şi 35 la corp. Nu 40 ani în buletin şi aspect de bunic cu cadru.

În al doilea rând, citiţi aici: Nutriționiști, dieteticieni și pseudonutriționiști.

Oamenii care achiziţionează o locaţie intesantă, o renovează cu firmă luminoasă scrisă cu litere caligrafiate, au pliante (flyere), poartă halate albe (care nu îi cuprind peste burtoacă), folosesc cuvinte pompoase, precum hidraţi de carbon sau esteri ai acizilor graşi, tot impostori sunt, şi ei încearcă să escrocheze prin VÂNZAREA DE SPERANŢE FALSE.

V-am mai povestit eu cum e cu dieta care te vindecă de orice: e un bau-bau la americani, şi de-asta în toate cărţile de bunăstare (well-being) şi stil de viaţă (life-style) li se spune să halească mai puţin, că altfel fac poc(!). Ei, ideea reinventării dietei a fost preluată cu succes de toţi oamenii care n-au o meserie activitate mai bănoasă.

În realitate, e vorba de regula bunului simţ (rule of thumb): câte puţin din fiecare, mai multe vegetale crude, mai uşor cu pâinea, subţirel-tranparent cu dulciurile şi deloc cu semi-preparatele şi ambalatele gata de consum. Simplu, nu? Şi nu v-am luat bani ca să vă spun asta :).

!!! Nu vorbim de bolile de nutriţie şi metabolism (celebrul diabet), pentru care e necesar să se ducă bolnavii la doctor, nu la vraci, şi să coopereze cu dieta (care e destul de strictă).

Data viitoare, vă explic de ce aceste mici „afaceri” pot să facă rău colectiv.