SNOBI-SM (pamflet)

LA MULŢI ANI!

2016 se anunţă un an la fel de plin de dezamăgiri, de stres, de frustrări, ca şi cei anteriori. Măcar avem exerciţiul lipsei de speranţă.

Ştiţi deja că autorităţile nu vă vor binele, iar minciunile sfruntate le vin mănuşă.

Încă am SM, dacă era vreun cititor în buruieni care se gândea că cicatricile dispar miraculos. 

Din păcate, prea des mi-a fost dat să observ sabotori ai pacienţilor, ce mint cu privire la minuni de-astea.

Din categoria „viaţa mea e minunată, iar a ta oricum nu contează” m-am inspirat pentru următorul pamflet:

  

Sunt o prinţesă care se uită cu ochi mari de picaciu pe pereţi jumătate de zi.

SM a dat sens vieţii mele: dacă acum un an nu aveam motive să îmi fac al 7-lea blog pe care să-l abandonez, acum am avut şi eu nişte nevrită optică.

Şi am devenit specialist autointitulat la toate (cea mai importantă e aprobarea mea!).

Ah, să scriu degeaba... Tot ce mi-am dorit toată viaţa...

Tratamentul mi-a fost oferit pe tavă, că doar sunt fatah lui tatah, nu ca alţii, să aştept la coadă, în ordine – eu fac ordinea!. Cine nu-l are pe tati, să-şi cumpere! Am optat pentru injecţii zilnice, ca să pot să-mi plâng mai mult de milă pe blog.
Chiar nu ştiu biologie sau chimie, mi se împleticeşte limba dacă văd cuvinte mai lungi de 10 litere (ex. leuconevraxita, demielinizare, metilprednisolon, dizabilitate, discriminare), dar tot sunt tupeistă şi dau sfaturi de nutriţie şi metabolism, pentru că mi-au spus părinţii mei că eu am dreptul la orice, ca o adevarată prinţesă. De fapt, mi-au luat şi o coroană de haur cu care să mă plimb prin casă. Să ştie vecinii care mă vede de la geam, să se înciudeze.

Ce fac eu toată ziua? Păi, mă trezesc pe la 10 dimi. După ce casc superficial, ca orice prinţesă, mă apuc să-mi anunţ fanii şi urmăritorii Fb că m-am trezit şi că mă gândesc la ei. Vă pup, fraierilor care nu-l aveţi pe tati ca tată.

Apoi, găsesc la repezeală 3 articole ingliş pe ideea care mi-a venit cât eram la toaletă, pe vas tron, iau fragmente de text din ele, le scriu ca din gura mea (normal!) şi clipesc din gene. Am făcut o treabă aşa de bună!

Cel mai dificil mi-a fost să filtrez comentariile critice, care sesizau că nu aveam ce căuta înaintea bolnavilor din 2010 pe lista DMT, dar am decis să le şterg, pentru că mă incomodau.

Pulitzer pentru blogging, here I come!

DE VACANŢĂ: BĂUTURILE ALCOOLICE

Ce e vara fără o bere rece sau un cocktail aromat?

Se zice că „alcoolul face rău la creier” (deşi nu am găsit greu articole ştiinţifice care să zică asta pentru SMişti – majoritatea vorbesc de impactul psihiatric al excesului). Dar şi apa în exces e rea.

Ca să descreţim frunţile şi pe cei care judecă extremist orice (viaţa nu e doar alb şi negru, şi nici măcar nuanţe de gri – viaţa este o multitudine de nuanţe), când ne răsfăţăm puţin (!!!) cu alcool, ajungem (cei cu forma recurent-remisivă) ceva mai greu la baston/cârjă.

Nu vorbim de teste făcute in vitro, când se îmbată celulele cu etanol şi se verifică câte mai supravieţuiesc după câteva ore. Nici de studii realizate în clinici de dezalcoolizare.

Ci de studii cu pacienţi cu SM care au răspuns unor întrebări legate de stilul de viaţă.

Aşadar, istoricul a numeroşi pacienţi cu forma recurent-remisivă a arătat: consumul moderat de alcool, de vin, consumul zilnic, dar şi ocazional, de cafea, şi peşte (gras sau slab), sunt benefice pentru pacienţii SM-RR. Fumatul zilnic nu e bun pentru pacienţi.

Pacienţii care au consumat cantităţi MODERATE de alcool au ajuns mai greu la EDSS 6 (sprijin pentru mers, baston/cârje/cadru), faţă de cei care nu au băut deloc.

De asemenea, cafegii au beneficiat de un efect benefic, în timp ce ceiştii (cei care beau ceai), nu.

Orice fel de peşte consumat des i-a ajutat pe SM-RR să se menţină pe picioare mai mult, faţă de cei care mănâncă peşte mai rar de o dată la lună.

Pentru cei cu forma progresivă, doar consumul de peşte este considerat benefic.

Aşadar, autorii studiului au concluzionat că nu există vreun motiv pentru care pacienţilor să li se recomande abstinenţă de la alcool.

Ţineţi minte, nici nu se recomandă mai mult de un pahar ocazional!

Şi, dacă nu vă simţiţi bine după ce consumaţi alcool, e modul organismului de a spune „nu-mi place, nu mai vreau!”. Deci nu vă forţaţi, că sigur nu vă face bine.

RĂUTĂCISME DE WEEKEND

„Un om informat va sti, atunci cand va vrea sa se vindece, ceea ce trebuie sa faca.                La solicitarea unor pacienti, incerc sa clarific unele aspecte, situatii, sperand sa vin in intampinarea acestora intr-un mod cat mai edificator.Poti sa te vindeci, daca ai idei preconcepute si teorii eronate asupra tratamentelor?  Sunt persoane care dupa ce si-au distrus propria sanatate sau pe a celor apropiati, cheltuind sume mari de bani pe tratamente nocive, invazive si ineficiente, devin brusc suspicioase si foarte, foarte chibzuite, cand se vad puse in fata unor tratamente ieftine, nenocive, noninvazive si generatoare de viata si sanatate, dorind sa stie, si cu cat mai multe detalii, daca nu cumva, apa pe care trebuie sa o bea, poate sa le afecteze sanatatea.Poti face terapie radio si terapie chimica (mai ales cand se intind pe durate lungi de timp-luni de zile si pana la un an), sa-ti otravesti organismul, si sa speri la vindecare si viata? Poti spera sa vindeci autismul cu saltimbanci, scleroza multipla, lupusul, colita ulcerativa si boala Crohn cu corticosteroizi si AINS sau psoriazisul cu unguente, cand aceste boli sunt boli structurale? Poti sa invingi boli precum Parkinson sau Alzheimer cu tratament simptomatic si neuroprotector, cand aceste boli au la baza dezechilibre celulare? „

M-am informat despre şi nu mi-a plăcut ce-am aflat.

În primul rând, când argumentezi că nutriţia face şi drege, ar trebui să ai 100 ani în buletin, 50 pe faţă şi 35 la corp. Nu 40 ani în buletin şi aspect de bunic cu cadru.

În al doilea rând, citiţi aici: Nutriționiști, dieteticieni și pseudonutriționiști.

Oamenii care achiziţionează o locaţie intesantă, o renovează cu firmă luminoasă scrisă cu litere caligrafiate, au pliante (flyere), poartă halate albe (care nu îi cuprind peste burtoacă), folosesc cuvinte pompoase, precum hidraţi de carbon sau esteri ai acizilor graşi, tot impostori sunt, şi ei încearcă să escrocheze prin VÂNZAREA DE SPERANŢE FALSE.

V-am mai povestit eu cum e cu dieta care te vindecă de orice: e un bau-bau la americani, şi de-asta în toate cărţile de bunăstare (well-being) şi stil de viaţă (life-style) li se spune să halească mai puţin, că altfel fac poc(!). Ei, ideea reinventării dietei a fost preluată cu succes de toţi oamenii care n-au o meserie activitate mai bănoasă.

În realitate, e vorba de regula bunului simţ (rule of thumb): câte puţin din fiecare, mai multe vegetale crude, mai uşor cu pâinea, subţirel-tranparent cu dulciurile şi deloc cu semi-preparatele şi ambalatele gata de consum. Simplu, nu? Şi nu v-am luat bani ca să vă spun asta :).

!!! Nu vorbim de bolile de nutriţie şi metabolism (celebrul diabet), pentru care e necesar să se ducă bolnavii la doctor, nu la vraci, şi să coopereze cu dieta (care e destul de strictă).

Data viitoare, vă explic de ce aceste mici „afaceri” pot să facă rău colectiv.

DIETA PALEO

Păi, la o Wikipedia distanţă, aflăm că (traducere proprie):

Dieta paleolitică (dieta paleo, dieta omului din peşteri) se bazează pe mâncarea ascendenţilor (stră-stră-stră-multi stră-bunicii) antici ai oamenilor de azi, adică ce ne imaginăm noi că ei ar fi mâncat: carne, nuci, fructe de pădure, excluzând mâncarea la care ei n-ar fi avut acces, precum lactatele.

Am ascultat un filmuleţ al unei dne care se recomanda ca având SM şi, în stilul martorilor lui Yehova, povestea ce viaţă minunată are acum, că ţine în casă alimente proaspete (americanii înţeleg prin asta legume proaspete care trebuie gătite, fructe proaspete, chiar carne negătită de la măcelărie) şi găteşte zilnic ceva (comentariul ei: chiar dacă e greu).

  

Acum, ce mai pot eu comenta?

Poate unul din singurele avantaje ale traiului într-o ţară ca România este tradiţia culinară, un melanj de culturi: turcească, rusă, franţuzească, germană şamd. Noi avem câte ceva de la toţi şi facem mâncare românească bună.

N-am văzut familie, nici chiar celibatari, care să nu ştie să gătească ceva: ouă fierte/ochiuri/omletă, cartofi prăjiţi/fierţi, carne prăjită/la cuptor, orez fiert, paste bolognese, supă/ciorbă.

Sigur, preţul prea mare al mâncării congelate, moda vremurilor şi salariul lunar redus nu le-au permis alor noştri să ne crească cu porcărele. Dar ei gătesc, ne-au gătit. Aşa ne-au crescut.

Chiar dacă reglăm prea mult din pâine şi asta ne îngraşă şi îmbolnăveşte de diabet de tip II (cu pastile) şi inimă. Aşa e cu sărăcia... Ne-om educa şi în privinţa asta la un moment dat.

Noi, românii, ştim să gătim. Ba chiar ne interesează Jamie Oliver (care se luptă cu obezitatea pediatrică cauzată de junk-food – chipsurile sunt cele mai sănătoase feluri de mâncare ale acelor copii).

Prima problemă a acestei diete e că ea se bazează pe PREMISA că OAMENII PEŞTERILOR NU AVEAU BOLI AUTOIMUNE.

N-aveau medicină, nu ştiau să comunice peste generaţii prin scris şi trăiau în triburi care se omorau între ele pentru teritorii. 

Nu existau concepte de boală pentru că luptau zilnic pentru mâncare, care însemna viaţă. 

Bătrânii lor longevivi aveau media de viaţă de 40 ani. 

Ce le mai păsa lor de un individ care nu mai putea merge, când îi mâncau animalele sălbatice? 

Deci, nu aveau personal pregătit în sănătate (doar şamani şi spirite), nu aveau tehnici de investigaţie, nu aveau RMNuri, nici google şi nici mobile (!!!).

Pe de altă parte, ştim că există boli autoimune şi la animale. Şi animăluţele alea nu mânâncă doar jeleuri şi unt de arahide (n-am vrut să fac referire la peanut-butter & jelly, dar aşa a ieşit), că n-au mame cu portofele grase care să le plătească la supermarket.
Deci nu doar oamenii sunt speciali.

Ideea este: mâncaţi normal! Aţi fost educaţi să mâncaţi echilibrat, mâncare gătită în casă din legume, carne, fructe proaspete.

Dacă un stat produce naţie de consum de junk-food, iar ei acceptă, e treaba lor. Jumătate din preţul de producţie e reprezentat de conservanţi şi potenţiatori de arome identic naturale, aproape toate stabilizate sub formă de săruri de sodiu.  

Normal că după ce faci tranziţia de la o dietă bazată pe porcărele, la una în care nu ai introduse grăsimi saturate artificial, arome şi coloranţi, te surprinde că există viaţă după junk-food, şi că ea arată mai bine.

Să nu credeţi că sunteţi bolnavi şi aveţi SM sau altă boală pentru că mâncaţi ciorbă dreasă cu smântână, cartofi gratinaţi, pilaf cu carne, paste cu brânză sau plăcintă cu mere. Sau pentru că vă răsfăţaţi cu ciocolată, frişcă, cafea sau chiar cola.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de oportunişti care vă sperie că nu faceţi ce trebuie pentru voi. 

Dacă ar fi aşa uşor, n-ar mai fi 3046 bolnavi incluşi oficial pe Lista de tratament al sclerozei multiple (şi mă întreb din ce fonduri subfinanţate trataţi) şi cine ştie câte mii în aşteptare.

TRATAMENTUL CU DIETĂ SĂNĂTOASĂ

„Dacă ai mânca sănătos, ai fi sănătos.” 

„Ai să vezi că te vindeci de scleroză multiplă dacă slăbeşti.” 

„Ai să vezi că te vindeci de scleroză multiplă dacă mai pui nişte cărniţă pe tine; eşti prea slab(ă).” 

„Trebuie să bei apă alcalină!!! Am citit în Formula As că te vindecă de orice boală!” - pH 10 e bine?

„Am găsit eu o chestie care te ajută – trebuie doar să mănânci sănătos.” 

„Nu mai mânca cu sare şi o să fii bine!”

Ştii ceva?

Persoanele care mănâncă mult şi prost se îngraşă şi fac diabet de tip II şi ficat gras, nu leziuni neurologice.

Fetele care au bulimie şi vomită după ce mănâncă, slăbesc, şi au probleme cu rinichii pentru că muşchii le sunt digeraţi de organism. Nici ele nu au probleme neurologice.

Un regim alimentar normal şi echilibrat nu îţi dăunează, însă nu poate vindeca bolile autoimune, aşa cum nu poate să-ţi întregească un os rupt (că de-asta îl bagi în ghips), şi nu va înlocui cicatricea de preinfarct miocardic a lui tataie de acum 3 ani.