Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările

miercuri, 23 septembrie 2015

DREPTURI

Asociaţia pentruApărarea Drepturilor Omului în România a tocmit IRES să facă un studiu național privind percepția românilor asupra drepturilor lor, în cadrul proiectului „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile”.

La ce ştiu românii că au „dreptul”?



Zic eu, puţini români (mai puţin de unul din cinci) ştiu că au dreptul la liberă exprimare, la viață, la muncă, la libertate și siguranță.

Dacă e să se insiste, oricum se pune pe primul plan guralivitatea decât a trăi, a munci, a fi liber şi în siguranţă.

Şi mai puţini ştiu că au dreptul la sănătate (ca să poţi trăi), să voteze, la educație (şcoala nu te obligă doar din sadiSM să faci clasele alea gratuite şi obligatorii), la libertatea de gândire, de conștiință și religie.


Poate se vor apuca de un sondaj şi cu obligaţiile, apoi le vor combina şi vor rezulta normele de convieţuire în societate. Sau, poate nu, că s-au terminat fondurile cu ocazia asta şi cercetarea medicală a ramas iar la coadă.

miercuri, 29 iulie 2015

STAREA NAŢIUNII, SĂRĂCIA LUCIE ŞI MARIONETELE

Tot vorbesc asociaţiile astea despre inaccesibilitatea pacienţilor la tratament.


 

Cum rezolvă numiţii problema? 
Prin tehnicile de distragere a atenţiei şi denaturarea adevărului.

În perioade deloc nobile pentru sistemul de sănătate, se ia o persoană cu şcoală în acest sens (de manipulare, psiho-socialistică) şi se aranjează de-o dezinformare.


În cazul nostru, infiltrarea se face uşor, suntem empatici şi creduli pentru că mai întâi învăţăm un sistem, metehnele lui, apoi se pune problema de boală şi tratamentul în puseu şi DMT.

Aşadar, se ia o persoană ce se prezintă ca având SM, care, folosind limbaje internaţionale, arată întregii lumi că tratamentul dorit de pacient se primeşte imediat (cât ai bate din palme).
Cei care aţi primit DMT SM, v-aţi permis să-i impuneţi doctorului ce medicament să vă dea? Asta o alege specialistul şi o aprobă comisia. 
După ce judecată, bazată pe ce studii, poate cineva să pretindă ce clasă de DMT primeşte? 

Prima dată am început să scriu ca să atrag atenţia tuturor asupra SM, ca fenomen medical cu impact socio-economic ignorat de autorităţi, dar şi ca ţintă sigură pentru escroci şi „alternativi".

Şi, dacă reuşisem puţin să atrag atenţia autorităţilor asupra finanţării bolilor, acum primesc contra-exemple fericite, care nu lasă boala să le afecteze viaţa" şi, normal, întrebarea „Tu ce dracu mai vrei?".

Zilele trecute pregăteam materialul despre programarea financiară a bugetului sănătăţii.
Guvernul taie din finanţarea alocată (şi) SM per capita (au tăiat de pe la finalul 2014). Fără aprobarea altor molecule. Discuţia e veche şi a fost recent abordată şi de alţii.
S-ar justifica prin poruncirea ieftinirii preţurilor.
Deci, ia cumpăraţi voi mai multe pâini cu 50 bani, când cel mai mic preţ e de 70 bani. Puteţi? Normal că nu. Dar, chiar dacă nu vreţi să lăsaţi flămând un grup întreg de oameni şi faceţi hârtii în sensul că e inacceptabil şi să se sesizeze şi cine împarte, ele se pot pierde.
Dispariţia hârtiilor oficiale incomode” este chintesenţa aparatului politic românesc. Ar trebui brevetată ideea şi fiecare ţară papuaşă să ne plătească până învaţă să fie cinstite.
Că ăsta e genocid, vedem clar. De-asta am început (şi) eu să vorbesc.

Şi, ca un făcut, am primit un mesaj prin care mi se arăta cum fiecare bolnav e un ponei care mănâncă curcubee şi defechează fluturi.
Traducerea mea e (voit) naşpa – citiţi varianta originală, direct în engleză, a cărţilor dr. Seuss.


Cum aşa? Pentru că cea mai simplă soluţie e dezinformarea opiniei publice prin arvunirea unor oameni cu şcoală în acest sens. (Merit aplauze pentru culorile curcubeului, nu?)

Scopul nu este de a distrage atenţia pe plan intern, ci extern, pentru că e nasol să comiţi genocid în Uniune. Asta merge în ţările îndepărtate care mai cred în planuri de exterminare în masă pe diferite criterii (religioase, financiare, de sex, educative).

Aşadar, să generalizăprintr-un bolnav nou diagnosticat în România, pus imediat pe tratamentul pe care şi l-a dorit, că aşa am face cu toţi ceilalţi.
Cine poate contrazice în engleză, că bolnavii au alte priorităţi, precum (in)accesibilitatea la cele mai ieftine DMT? Important e să ne facem că-i tratăşi fraierii opinia publică din exterior să creadă.
Pentru plauzibilitate, personajul nostru de poveste vrea să îi tragă de limbă pe ceilalţi bolnavi cum supravieţuiesc injecţiilor, cum zac în casă etc., ignorându-i pe cei netrataţi (pentru că, oricum, nu există noţiunea de SMist netratat pentru autorităţi). Bineînţeles, vrea date de identificare (nume şi prenume, eventual şi CNP, serie şi număr de buletin, mărimea de la haine şi pantofi, cupa de la sutien etc.).  Miliţia legitimează mereu.
Viaţa ne-a învăţat încă din şcoală că cei care-ţi cer să te semnezi când oferi o opinie critică (similară pârei) nu vor decât să te distrugă (pârască ei) mai întâi. Pacienţii sunt protejaţi de anonimat. înţelept să nu stie tot poporul de bolile lor - e şi un drept la confidentialitate.
Normal că persoana în cauză nu există (nu a terminat generala, liceul, facultatea). 
Deci, totul este o făcătură împachetată într-un optimsm literar anglosaxon, menit a arăta UE că nu moare nimeni aici (motivul preferat al ministerului pentru a justifica insuficienţa oricărui program de tratament).
Din nou, aplauze pentru culorile curcubeului!!!
Dubla scârboşenie urmează acum: deşi dezinformarea asta ne ucide, noi nu trebuie să picăm în păcatul disperării, ci să ne menţinem flacăra speranţei violet şi să facem alegeri înţelepte (în engleză, bineînţeles). Cam acesta e mesajul „pacientului” tratat la moft pentru ceilalţi.

Nu credeam că va trebui să povestim greutăţile întâmpinate în „epopeea” diagnosticării şi (ne)tratării şi în engleză, ca să fim citiţi şi poate chiar ajutaţi din afară” (adică, nu din revolta opiniei publice, ci din nevoia de mâncatorie inter-politică).

Impresionăm lumea anglofonă şi prin poveştile despre intervenţii, că nu prea are habar de duble măsuri pe faţă şi discriminări făţişe (sunt fascinaţi când aud de aşa ceva – au impresia că e subiect de filme despre mafia, ireal).


De reţinut: finanţare tăiată, medicamente ioc! 
Sfârşit!

PS: mulţumesc anonimului care mi-a atras atenţia, coleg de aşteptare pe lista morţii”.

PPS: pisi, prinţeso, dacă chiar exişti şi ai SM, dar nu-ţi mai convine că faci injecţii zilnic (deşi tu ai bătut cu pumnul în masa specialiştilor şi a comisiei, iar ei s-au supus), cedează locul tău (obţinut prin tăierea cozii) cuiva care aşteaptă de câţiva ani orice.

marți, 30 iunie 2015

MÂINE E LUNA VIITOARE?

Dacă aş ştii că pot conversa cu persoane care îşi asumă ceea ce declară public din funcţiile pe care le-au dobândit prin NUMIRI PUBLICE, nefiind secondate de competenţe medicale demonstrate (doar diplome), aş avea pe cine să întreb:

LUNA IULIE E LUNA VIITOARE???

Moleculele noi intră în uz?




Sau o lăsăm pe altă lună viitoare?




miercuri, 24 iunie 2015

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL? (II)

Luăm exemplul contemporan al unui proaspăt absolvent de master (de obicei, vârsta la care bolile astea autoimune încep să se facă resimţite): 12 ani de şcoală generală (1500 €/an), 3 ani de facultate (4000 €/an), 2 ani de master (aproximăm tot 4000 €/an).

Facem totalul?

38 de MII €.

Având în vedere că Statul vrea să jupoaie obţină, prin taxe (impozite pe salariu, TVA, impozite pe clădiri, pe maşini, pe orice), milioane înapoi de la cetăţeni, se poate spune că e o afacere bună.
Plus că oamenii ăia lucrează şi educă, însănătoşesc, creează, produc cantităţi mari de produse, îţi spală obrazul de stat nesimţit.

Nu mai este nici o afacere (din perspectiva unui director general, nu a unui economist sau stoma) dacă tu investeşti banii ăia, dar nu obţii nimic înapoi. Ba mai trebuie să dai şi mai mulţi bani.

E ca atunci când nu ai grijă de zgârietura de pe maşina cu care îţi câştigi existenţa, tabla rugineşte şi maşina se strică. Dar între timp, nu ţi-a mai mers afacerea şi ai dat faliment.



joi, 14 mai 2015

TRATAMENTUL CU DIETĂ SĂNĂTOASĂ

„Dacă ai mânca sănătos, ai fi sănătos.” 
„Ai să vezi că te vindeci de scleroză multiplă dacă slăbeşti.” 
„Ai să vezi că te vindeci de scleroză multiplă dacă mai pui nişte cărniţă pe tine; eşti prea slab(ă).” 
„Trebuie să bei apă alcalină!!! Am citit în Formula As că te vindecă de orice boală!” - pH 10 e bine?
„Am găsit eu o chestie care te ajută – trebuie doar să mănânci sănătos.” 
„Nu mai mânca cu sare şi o să fii bine!”


Ştii ceva?

Persoanele care mănâncă mult şi prost se îngraşă şi fac diabet de tip II şi ficat gras, nu leziuni neurologice.
Fetele care au bulimie şi vomită după ce mănâncă, slăbesc, şi au probleme cu rinichii pentru că muşchii le sunt digeraţi de organism. Nici ele nu au probleme neurologice.


Un regim alimentar normal şi echilibrat nu îţi dăunează, însă nu poate vindeca bolile autoimune, aşa cum nu poate să-ţi întregească un os rupt (că de-asta îl bagi în ghips), şi nu va înlocui cicatricea de preinfarct miocardic a lui tataie de acum 3 ani.

marți, 5 mai 2015

CUM SE MANIFESTĂ? TABLOU CLINIC, SIMPTOMATOLOGIA

Variat, în funcţie de focarele avute, 
în funcţie de frecvenţa şi rapiditatea cu care se produc şi sunt cicatrizate aceste leziuni, 
în funcţie de abilitatea de preluare a funcţiilor de către axonii din jur.


Adică, în funcţie de noroc.

La început, când începe să se diagnosticheze, un bolnav cu SM poate va acuza probleme vizuale (orbiri temporare), auditive (ţiuit), de echilibru (ameţeli chiar stând pe scaun), de senzaţii tactile (ace în degete, senzaţia de dezgheţ), de control a mişcărilor membrelor (tremurături, chiar şchiopături, împiedicări). 
De obicei, există mai multe precendente asemănătoare cărora nu le-a dat importanţă, însă episodul prezent e greu de ignorat.

Dacă boala rămâne nediagnosticată şi netratată, începe să aibe din ce în ce mai multe simptome.



SM evoluează sub câteva forme: 


SM-RR: episoade de acutizare sub formă de pusee, în timpul cărora manifestările sunt diferite atât ca intensitate, dar şi ca gravitate, în funcţie de localizarea focarelor de scleroză, urmate de perioade de timp în care aceste manifestări dispar sau se diminuează foarte mult. Totuşi, unele asemenea pusee îi pot lăsa pe bolnavi cu handicapuri permanente.

SM-SP începe ca SM-RR, însă pe măsură ce timpul trece, starea se agravează între pusee, neexistând o revenire la „normal”.

SM-PP: progresia bolii este lentă, dar sigură; manifestările apar, dar nu dispar (nu există perioade de remisie). Cu viteze mai mari sau mai mici, bolnavii doar se degradează.

SM-PR: înrăutăţire constantă între pusee. 

Unii bolnavi pot trece dintr-o formă în alta, de obicei, evoluţia fiind spre rău, nu spre bine.


*forma „benignă e folosită de unii oameni sănătoşi şi ignoranţi pentru a-i încuraja pe cei diagnosticaţi sau de escroci pentru a-şi demonstra capacităţile de vindecători.
Deşi progresia bolii este mai lentă (de progresat, tot progresează), aproximativ jumătate din pacienţii cu SM „benignă au:
  • tulburări cognitive (adică nu mai gândesc, nu mai judecă clar);
  • oboseală cronică (care îi împiedică să-şi facă treaba cum trebuie);
  • depresie (factor de risc în suicid, pentru că îi izolează de prieteni).
Ce e benign în depresie, lipsa gândirii, izolare şi oboseală? 
A fi legumă relativ-funcţională nu e benign!!!