MIZA PREVENŢIEI ESTE AFACEREA

De mult vor să facă coplata obligatorie.

Aţi răsufla uşuraţi dacă v-aş spune că obligatoria coplată va fi asigurată dintr-o asigurare tip RCA, nu?

Ei bine, la umbra falimentului Astra, se expunea public, într-una din cele mai importante instituţii din ţara asta, o prea-frumoasă şi autohtonă viitoare ţeapă. 

Îmi menţin părerea că este o ţeapă, întrucât intenţia pare nevinovată, dar consecinţele sunt criminale.

 Credeaţi că îi pasă cuiva de diagnosticul timpuriu sau prevenţia bolilor de nutriţie şi stil de viaţă prea leneş? 

Aţi căzut într-o mare capcană (ca unele marionete politice).

Dacă le păsa de populaţie, o educau încă din şcoală. Ei vor să combine materiile între ele în mai multe salate, dar elevii au probleme cu lucrurile de baza, precum citirea şi exerciţii (nu probleme) de matematică.

  

Sub masca unei preocupări masive faţă de pacient, în care pacientul este centrul sistemului sanitar (ce poetic!), nicidecum medicii sau (foarte absurd!!!) mecanismul politic al structurilor de stat implicate în asistenţa medicală, a fost prezentat „Contul de economii de sănătate (CES)”. 

Un fel de RCA al sănătăţii.

CES presupune că din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate (ăla cu banii pentru toate programele naţionale de sănătate – alea insuficient finanţate) se iau (cu japca) nişte procente, care se duc într-un cont special şi se strâng acolo, nominal pentru fiecare asigurat.

Ca să ce? 

Ca, în caz de îmbolnăvire, de necesiţi aspirina săracului, coplata (pe care vor s-o impună) să fie dată din CESul personal, nu din buzunarul/portofelul/cardul pacientului.

Adicatelea, FNUASS rămâne cu 90% din puţinul virat de la Buget, iar 10% intră în conturile unor asiguratori care apoi dispun, în funcţie de complianţa (adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate) asiguratului la programul lor nutriţional/de efort fizic/de efort intelectual/de orice vor ei, dacă ţi se rambursează coplata sau nu.

Sau, pot dispărea într-un scandal fumigen gen Astra sau FNI.

*Statul (adică, tot românii) va fi garantul asiguratorului de CES.

Fiind o asigurare care expiră la încetarea activităţii şi momentul pensionării, pe la vârsta de 70 ani (fix când bolile cronice lovesc tare pe supravieţuitorii sclavagiei române moderne), banii (devalorizaţi) sunt primiţi de asigurat, probabil să devină bani de înmormântare o bere prin cimitir.

PS: în viziunea celor care au ticluit CES, bolile cronice, oncologice, autoimune, metabolice sunt tratabile 100% prin metodele lor nutriţioniste. Deci, la ce mai avem nevoie de medicamente?

Dar cu politraumele cum e, dle dr?

GLUTENUL - REZUMAT

Glutenul este format din două proteine, gliadina şi glutelina.

Proteinele astea două sunt foarte importante în procesul de panificaţie. Ele dau structura pufoasă a pâinii sau fac un aluat foarte fin, după cum făina este amestecată cu apă, ulei, ou, sare, drojdii sau agenţi de creştere.

În boala celiacă, organismul atacă glutenul ca pe un inamic şi distruge epiteliul intestinal (care ia contact cu glutenul), ducând la malabsorbţie (nu se absorb nutrienţii). Poate să doară, să provoace carenţe şi poate conduce chiar la cancer intestinal. Se diagnostichează prin teste sanguine sau biopsii.

Soluţia bolnavilor e să se ţină de un regim alimentar care exclude pâinea şi făinoasele, înlocuindu-le cu alimente „gluten-free”: leguminoase (ex. fasolea), cartofi (cu mult amidon), pâine gluten-free (de-aia cumpărată).

Cei cărora chiar le face rău au învăţat să se ferească de gluten, dar au cerut şi ei să poată cumpăra, de ex., cafea fără urme de gluten (au creat o nişă). Asta pentru că se mai întamplă să aibă loc o contaminare pe timpul transportului şi cei cu boala celiacă ajung la spital din „doar atât”.

Ca anunţul de pe ambalaj cu posibila contaminare cu arahide a ciocolatei – pentru ca cei alergici (ăia care chiar mor din „doar atât”) să evite consumul.

Bun, dar garantarea lipsei de contaminare înseamnă o atenţie foarte mare, utilizarea altor fabrici/facilităţi de transport în lumea asta (totul costă mai mult). Adică, cresc preţul alimentelor foarte mult (cel mai mult se plăteşte transportul şi depozitarea la aceste produse). Însă, cei care sunt dispuşi să plătească, sunt bineveniţi.

Mişto, există cerere pe piaţă de chestii scumpe, pentru care oamenii vor să plătească, şi tot ce trebuie fabricanţii să facă e să lipească „gluten free” pe etichetă? Super! Nu ar fi mai bine să convingem pe toată lumea că ar trebui să consume „gluten-free”? Ca să fie afacerea - afacere!

Zis şi făcut! Prin mass-media, prin mijloace specifice pseudo-ştiinţei, se pot aduce argumente pertinente în ochii celor care nu au studiat problema, astfel încât creşte numărul muşteriilor.

E foarte uşor să convingi un om bolnav de orice că adevăratul izvor de răutate, blestemul vieţii lui e un produs care poate fi pur şi simplu exclus/înlocuit şi se va vindeca. Ei oricum au nevoia psihologică de a da vina pe ceva, iar învinovăţirea glutenului este perfectă. Se autosugestionează că gluten-free o să-i vindece.

Totodată, e şi de o cruzime fără margini.

Acum doi ani, industria din SUA făcea 4,6 miliarde USD de pe urma gluteniştilor. O foarte mică parte din consumatorii lor erau într-adevăr persoane cu probleme reale. Majoritatea voiau să ţină o dietă sănătoasă (ca şi cum glutenul nu e sănătos) sau se puseseră la regim, ca să slăbească...

Dezavantajele dietei gluten-free:

• se exclud fibrele din pâine, dar de obicei nu se înlocuiesc cu fibre din alte surse;
• şi, pentru că pâinea este şi săţioasă, lipsa ei din alimentaţie poate să-l determine pe omul la regim să mănânce mai mult din alte grupe de alimente (adică, să se îngraşe inutil).

MÂNCAREA STRĂBUNILOR

Grecul Hipocrate e ăla considerat părintele medicinei vestice, acela cu jurământul invocat de toţi românii când medicii încep să spună că e jignitor ca după 6 ani de facultate să ai salariul de încadrare sub salariul mediu.

El a observat bolnavii din punct de vedere clinic, şi a zis că bolile nu au cauze filosofice (adică, bolnavul nu e bolnav pentru că a filosofat în acest sens – are un conflict interior nerezolvat) sau cauze divine (că te pocneşte sfântul cu biciul bolii incurabile pentru că eşti infidel religiei).

Urmărind bolnavii, a observat că dacă îi pune pe graşi la dietă, le mai reduce diabetul, aşa că a zis: „mâncarea să vă fie leac şi să vă hrăniţi cu leacurile” (nu doar prima parte, care e o citare incompletă – ca o mică dezinformare voită din partea celor care nu profesează legal). Ceea ce se aplică cu succes în cazurile de origine nutriţională (obezitate din cauza mâncării excesive, diabet cauzat de obezitate cu mâncare excesivă, alergii în care se evită contactul cu alergenul etc.).

În ziua de azi, bolile care se pot trata prin dietă sunt puţine şi se tratează fără prea mare tam-tam. Problema sunt alea care necesită intervenţii medicamentoase/chirurgicale.

Dar ce mânca acest Hipocrate, născut în anul 460 î.Hr., Grecia Antică?

Pâine – aliment de bază, din grâu şi orz şi drojdie.

Fructe şi legume (varză, ceapă, linte, năut, fasole, alte leguminoase, smochine, stafide, rodii) – făceau supe sau piureuri. La oraş, pentru că legumele proaspete erau scumpe, mâncau uscături precum lintea. Deserturile erau din fructe şi nuci.

Carne şi peşte – era scumpă, dar făceau cârnaţi (ca să conserve mai bine o sursă de aminoacizi esenţiali). Oricum, carnea era atât de importantă, încât lăsau copiii să mănânce carnea, iar boşorogii se mulţumeau cu supa de carne. Peştele proaspăt şi fructele de mare (calmar, caracatiţă, scoici) erau consummate în oraşele de la malul mării.

Ouă şi produse lactate - grecii ţineau găini, prepeliţe, fazani, gâşte. Şi albuşurile, şi ouăle întregi erau folosite în preparate şi în deserturi. La ţară se mai bea lapte, dar nu prea îl gateau. Untul era folosit mai rar, fiind obiceiul altor naţii (deci nu făceau la fel). Dar consumau lactate (brânză de vaci, iaurt, brânze de mai multe feluri).

Băuturi: apa potabilă era un lux, aşa că beau şi şpriţ de vin (pentru că barbarii din nord preferau vinul nediluat – cauze clare de nebunie, nu?).

GLUTENIŞTII (V). CUM ÎNLOCUIEŞTI ŞI CUM GREŞEŞTI

Înlocuieşti pâinea cu produse gluten-free. Suplineşti glutenul (o proteină care dă structură) cu grăsimi. Schimbi fibrele din făină (are şi aia rafinată ceva) cu fibrele din… nu găseşti înlocuitor. Mai ales pe perioada iernii.

Dacă vara poţi să o ţii pe salate, iarna înseamnă că te bazezi pe fasole şi cartofi. N-ar fi rău dacă ai locui în frig, dar acum cam toată lumea îşi permite să aibe minim 15 grade Celsius în casă (şi am luat în considerare cea mai rea variantă). Deci nu vei arde excesul de calorii obţinut din cartofi sau din uleiul cu care găteşti fasolea. 

Sigur, cumperi biscuiţi speciali şi felii de pâine umedă fără gluten. Şi poţi ieşi la unele restaurante care oferă alimente fără gluten (de când cu isteria glutenului, sunt tot mai multe).

Însă, tocmai pentru că mulţi oameni se „autodiagnostichează” cu sensibilitate la gluten, „bucătarii” şi „ospătarii” nu mai iau în serios posibilitatea ca unii oameni să FIE ALERGICI sau să aibe o boală foarte gravă (boala celiacă). Plimbatul unei simple felii de pâine de pe o farfurie pe alta (contaminare încrucişată) îi poate îmbolnăvi pe oamenii ăia. 

După diagnosticarea unei persoane cu boală celiacă, familia schimbă tacâmurile şi vasele de gătit, ca să elimine sursa de contaminare cu gluten (atât de gravă e problema).

Deci, nu mai insista că ai o suferinţă celiacă, dacă nu ai. În final, dintr-un moft (asta e când tu miauni peste tot că suferi cu intestinele, însă haleşti sosuri sau comanzi ciulama) faci rău altei categorii de bolnavi.

Ştiai că unii oameni fac reacţii grave chiar la glutenul din şampon??? 

Dacă chiar ţi-e mai bine de când ai eliminat glutenul din alimentaţie, spune cum te-ai simţit înainte, ce simptome ai ameliorat, cum au ieşit analizele (ce speranţe să-şi facă alţi bolnavi), cum faci faţă poftei de savarine; exemplifică-ţi dieta: spune-le ce găteşti, dă-le reţetele, indicaţiile preţioase pentru ca reţetele să iasă bine.


Concluzie: nu mai da vina pe gluten pentru că ai avut o zi proastă!

Stop Blaming Celiac for Everything
Gluten and MSG intolerance may be only in your head. That’s nothing to be ashamed of.
Against the Grain
6 Truths about a gluten free diet
Wheat not to blame for coeliac rise
Are Gluten Free Diets Necessary For Better Health Or Weight Loss?

PS: dacă te îngraşi, şi ajungi să te încadrezi în jumătatea supraponderală a populaţiei, să nu spui că n-ai ştiut şi că ai crezut că fără gluten (gluten-free) e dietă de slăbit. E dietă de supravieţuire pentru nişte oameni extrem de ghinionişti.

GLUTENIŞTII (IV). ISTERIA

– Citesc despre unii care cred că sursa tuturor relelor e pâinea. 

– Aaa, glutenişti...  

– Cum de-ai auzit de ei?  

– Nu e o chestie nouă. Bine, la noi e relativ nouă.

Un tip, Gibson, şi asociaţii, s-au apucat să investigheze glutenul: au luat oameni care se recomandau ca având sindromul intestinelor iritabile, care ziceau că nu se mai simţeau rău când posteau de gluten. I-a pus la dietă (cred că le dădea mâncarea direct în spital), însă jumătate erau fix pe fără gluten, ceilalţi pe gluten. Ăia fără gluten nu s-au mai plans, aia cu gluten s-au plâns. VORBIM DE OAMENI CARE AVUSESERĂ PROBLEME CU DIGESTIA PÂINII!

Musai, toţi cu enterită trebuiau să aibă sindromul intestinelor iritabile sau gen.

Vestea a explodat datorită mass-mediei şi piţipoancelor jurnaliste care n-au subiecte de scris, deci toţi balonaţii s-au crezut îndreptăţiţi să se autodiagnostice cu glutenită.

Mai mult, aceşti apostoli autodiagnosticaţi vor să ne convingă că, de doar câţiva ani, glutenul distruge intestinele miliardelor de oameni de pe planetă.

Există boli grave faţă de gluten şi produsele din grâu:

Încep cu alergia la grâu. Aşa cum unii au alergie la polen sau scoici sau venin de albine sau arahide (şi ştiţi că se moare din asta), la fel au alţii la grâu. Este rară. Şi, ca orice alergie se tratează prin evitarea completă (fără a contamina încrucişat produsele) a alergenului.

Ştii cum pe ambalajul ciocolatelor scrie că s-ar putea să conţină urme de alune, pentru că urmele alea fine şi insesizabile pot omorî un alergic? Cam la fel e şi cu alergia la grâu.

Acum, o variantă interesantă de reacţie a organismului este cea în care distruge intestinul subţire pentru că sesizează urme de gluten în el. Este vorba de boala celiacă, mediată de alte categorii de anticorpi decât alergia. Deci, nu e alergie. Însă, distruge intestinul, duce la apariţia sindromului de maldigestie/malabsorbţie, slăbire excesivă, numeroase probleme pentru o bucată de pâine. Normal că după ce te deshidratezi şi nu poţi să te rehidratezi, te simţi îngrozitor şi nu judeci nimic normal. Nu cred că există persoană care să nu fi simţit măcar o enterită uşoară, de vară.

Şi mai e interesantă şi sensibilitate la gluten, însă fără reacţie inflamatorie. Adică, lumea se balonează după ce mănâncă (oare cât de multă?) pâine. Cauzele sunt, încă, necunoscute.

Mai important pentru tine este să poţi defini simptomele care te deranjează şi alimentele care ţi le induc: doar pastele, doar pâinea, amândouă, alte făinoase?

Oricum, tratamentul general al bolilor de genul ăsta este evitarea alimentului şi înlocuirea lui. În diabet nu se mănâncă zahăr pentru că le face rău. Bunul simţ dictează să eviţi produsul care îţi dă reacţii neplăcute, nu?

Însă, atenţie cu ce-l înlocuieşti, că rişti să te complici inutil cu dieta fără gluten, iar beneficiile să nu fie mai mari decât dezavantajele!

GLUTENIŞTII (III). DIGESTIA GLUTENULUI

– Citesc despre unii care cred că sursa tuturor relelor e pâinea. 

– Aaa, glutenişti... 

– Cum de-ai auzit de ei? 

– Nu e o chestie nouă. Bine, la noi e relativ nouă.

Produsul cu făină este mestecat, amestecat cu saliva (începe digestia glucidelor) şi înghiţit.

În stomac, începe degradarea structurilor mari, datorită pH-ului redus. Astfel, compuşii sunt din ce în ce mai mici şi pot fi „atacaţi” de enzimele din intestin.

În duoden, glutenul este „rupt” în bucăţele mai mici, care ajung în jejun. De-abia în jejun, enzimele locale descompun proteinele în peptide, pentru a elibera aminoacizii componenţi, care sunt preluaţi de enterocite (celule ale intestinului cu rol în absorbţia nutrienţilor).

Pentru că tot procesul se întâmplă moleculă (de aminoacid) cu moleculă (de aminoacid), pentru câtă mâncare înghiţim, e nevoie de multe enterocite. Deci, pentru a avea multe celule într-un spaţiu mic, natura ne-a înzestrat cu vilozităţi, nişte artificii ingenioase de a mări suprafaţa totală de celule, fără a avea metri pătraţi de intestine.

Problema e că unele peptide nu pot fi descompuse în aminoacizii constituenţi şi se ataşează de celulele cu rol în absorbţie al nutrienţilor (enterocite, celule ale intestinului). Ele sunt asimilate de enterocite, însă sistemul imun ştie că acele peptide sunt inamici, şi distruge enterocitele.

Deci, începe un întreg război imunitar direcţionat împotriva acelor celule care au preluat peptidul nedigerabil (boala celiacă):

• Apare enterita;
• Conţinutul tubului digestiv este eliminat prin diaree;
• Celulele sunt ucise (exfoliate);
• Inflamaţia din peretele tubului digestiv duce la dispariţia vilozităţilor (problematic pentru că în criptele intestinale sunt celulele stem ale enterocitelor);
• Normal că nu se mai absoarbe nimic, deci pacienţii slăbesc în timp.

GLUTENIŞTII (II). CE E GLUTENUL?

– Citesc despre unii care cred că sursa tuturor relelor e pâinea. 

– Aaa, glutenişti... 

– Cum de-ai auzit de ei? 

– Nu e o chestie nouă. Bine, la noi e relativ nouă.

CE E GLUTENUL? 
Glutenul este o proteină...

Ce-i o proteină? O înlănţuire de aminoacizi, denumită lanţ peptidic. În funcţie de proprietăţile aminoacizilor din compoziţie, lanţul se răsuceşte, respinge sau preferă apa, aminoacizii pot forma legături cu aminoacizii mai îndepărtaţi.

Glutenul este proteina-cheie ce determină calităţile de panificaţie ale grâului, prin calităţile de absorbţie a apei, de legare, vâscozitate şi elasticitate a aluatului.

Gliadinele sunt proteinele monomerice, legăturile disulfidice fiind absente sau rare, prezente ca legături în acelaşi lanţ.

Glutenina înseamnă proteine agregate prin punţi disulfidice între lanţuri.

Legăturile necovalente (legăuri de hidrogen, ionice,hidrofobe) sunt importante pentru agregarea gliadinelor şi gluteninelor şi au rol în proprietăţile fizice şi structura aluatului.

Cascada de reacţii chimice care produc pâinea

Apa hidratează proteinele, ce formează o matrice vâsco-elastică în care sunt reţinute granulele de amidon. Aminoacizii formează legături de hidrogen şi punţi disulfidice între catenele de proteine, ceea ce influenţează structura fizică şi comportamentul glutenului.

Pentru a face aluatul, nu ajunge doar hidratarea făinii

Totodată este vitală folosirea drojdiilor, care profită de glucidele eliberate din amidon (de enzimele = amilazele proprii ale făinii), le descompun şi eliberează CO2 şi alcool.

Frământarea întinde glutenul în straturi: pe măsură ce aluatul se extinde din cauza CO2, moleculele de gluten se întind şi permit formarea mai multor legături de hidrogen, făcând aluatul mai legat.
Pentru ca aluatul să se întindă, punţile disulfidice dintre moleculele de glutenină trebuie rupte şi reformate, pe măsură ce catenele de proteine alunecă una pe lângă alta, cu participarea sistemelor oxido-reducătoare proprii făinii.

Procesul de fermentaţie necesar formării bulelor de CO2 şi alcoolului, ce aromatizează specific pâinea, durează cel puţin 3 ore.

Industrial,

Mâna de lucru trebuie să fie disponibilă de dimineaţă, dinainte de răsăritul soarelui, deci costă mult.

E nevoie de mult spaţiu de lucru, ceea ce generează unele deficite de igienă, dar şi costuri mari.

Se adaugă agenţi oxidanţi, pentru a forma repede punţile disulfidice.

Se adaugă amilaze, pentru a accelera producţia de CO2 şi de etanol. Ele sunt similare celor naturale, şi sunt distruse în timpul coacerii.

Proteazele (enzime) rup legăturile peptidice din proteine. În industria panificaţiei, ele scad timpul de amestecare, cresc extensibilitatea aluatului şi reduc consistenţa aluatului.

Tot ele produc şi aminoacizi ce interacţionează cu glucoza, conferind aromă şi culoare crustei. Aceste procese sunt lente, fiind motivul pentru care pâinea artizanală e mai aromată decât cea rapidă.

Pentru a preveni învechirea pâinii, se adaugă grăsimi (hidrofobe), încetineşte evaporarea apei, menţinând pâinea moale.

Sarea permite moleculelor proteice să se apropie, făcând aluatul mai puternic şi mai stabil. Fără sare, aluatul este lipicios şi pâineanu are gust.

În ce condiţii devine glutenul periculos?

Digestia proteinelor şi a glutenului, altă dată.

GLUTENIŞTII (I). CE VOR EI?

– Citesc despre unii care cred că sursa tuturor relelor e pâinea. 

– Aaa, glutenişti... 

– Cum de-ai auzit de ei? 

– Nu e o chestie nouă. Bine, la noi e relativ nouă.

GLUTEN-FREE e concept american.

Da, ăia care mănâncă semi-preparate şi congelate gata de microunde şi halit.

GLUTEN-FREE e o scuză bună.

Ştiu că unii pacienţi sunt revoltaţi că există şi oameni sănătoşi, care nu au vreo boală, şi neînţelegători. Sunt răi şi aroganţi, chiar nesimţiţi, lipsiţi de compasiune, ce încearcă să-şi bată joc de afecţiunea bolnavului doar pentru a nu fi nevoiţi să aibe o atitudine civilizată (?). E... mai uşor să dai vina pe bolnav decât să recunoşti că, câteodată, se întâmplă şi lucruri neplăcute, neprevăzute.

Poate din această cauză, unii bolnavi (încurajaţi de industria de consum, mai ales alimentară şi de suplimente alimentare) se încăpăţânează să demonstreze că nimeni nu poate fi perfect sanătos. Că ceva ne vine de hac în final, e clar. Nimeni nu moare de sănătate. Însă, în încercarea lor de a arăta că şi sănătoşii pot suferi de boli obscure, mici şi ascunse, lovesc în ceilalţi bolnavi, bagatelizând „boala la modă”.

Mai mult, vracii se apucă şi concep legături de necontestat între boala anului şi afecţiunile cronice, scăzând şi mai mult importanţa reală a bolii în cauză.

APOSTOLII GLUTEN-FREE

Aşadar, avem categoria de glutenişti ipohondri. Au citit şi ei că glutenul e rău, deci se conformează. Nu prea ştiu ei ce şi cum, însă clar e mai bine fără. Acum, ei se pot simţi mai bine fără gluten din mai multe cauze:

• chiar le face rău glutenul, fiind alergici;
• le prieşte dieta fără exces de carbohidraţi (pâine, paste, pizza);
• le făcea rău drojdia din aluat (nemâncând pâine, evită şi drojdia).

Cei care până ieri haleau 3 pâini pe zi, azi doar ciupesc nişte felii. Cică le e mai bine aşa (Bravo!).

Cei cu boli variate regăsesc „dieta minune” şi nu se pot abţine să dea vina (să urle în gura mare) pe gluten pentru „halul” în care au ajuns ei azi.

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă,caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de oboală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr.hypocondrie.

Însă, în spatele noului baubau, se ascund mega-industrii de GLUTEN-FREE: pâine, dulciuri, paste, biscuiţi, sosuri (dap, conţin făină ca să aibe structură).

Şi, să nu uităm vracii, care au reţete magice, scheme terapeutice complexe, taxează dublu gluteniştii şi fac şi ei un ban cinstit (Oare? CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial)Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel,cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat)

E interesant cum dintr-o intoleranţă (auto-diagnosticată) se ajunge la propagarea unei idei. Deja ţine de aspecte sociologice şi psihologice, nicidecum medicale.

Va urma chimia baubaului, glutenul.

PS: asta înseamnă că postul următor va fi dublu baubau: glutenul şi chimie (Bârrr!!!).

VRACII NE FAC RĂU

De ce insist ca aceşti escroci să se reorienteze doar către sănătoşii dispuşi să le urmeze invenţiile sfaturile „bazate pe ani de experienţă”?

Pentru că, din exterior, când auzi că BOALA GRAVĂ* FĂRĂ LEAC/CU LEAC COSTISITOR PENTRU BUGET ŞI PENTRU INTEGRITATEA BOLNAVULUI se vindecă la fel de bine (şi fără efecte secundare) prin dieta minune al lui X, te intrebi de ce mai primesc bolnavii aceia tratament medicamentos scump de la stat, nu?

*orice boală autoimună/degenerativă/infecţioasă/genetică/metabolică/canceroasă/etc.

Chiar aşa, de ce să nu se suplimenteze confortul din penitenciare, că e clar nevoie de aşa ceva, iar bolnavii incurabil să fie vindecaţi tun de... ăştia cu „experienţă” în quinoa şi exotisme?

– Ia să nu mai mănânce, dom’le, pâine, că aşa a zis burtosul ăla care zicea că e doctor în timp ce înfuleca covrigi cu susan (susanul e sănătos, se ştie!)! Ce, dăm bani la FNUASS ca ăştia să mănânce pâine? 

AUTO-ÎMBĂLSĂMAREA | SELF-EMBALMING

Da, aţi citit bine.

Am primit un comentariu la postul „Răutăcisme de weekend” de la Rich Murray (MA Boston University Graduate School 1967 psychology, BS MIT 1964 history and physics), în care era un pasaj incomplet din postarea lui „Methanol (formaldehyde) toxicity, in humans only, comes from aspartame, cigarette wood peat smoke, fresh tomatoes, unfresh fruits and juices in cans and jars -- WC Monte paradigm since 2007 -- ADH1 enzyme forms free floating formaldehyde inside cells in 20 tissues: Rich Murray 2015.06.02”

Aşa că are şi o variantă în engleză, mai jos.

Trebuie început prin faptul că el s-a concentrat pe efectele acestui bau-bau, metanolul provenit din aspartam. Nu ştiu dacă a cercetat personal sau doar a consultat literatura de specialitate/alte bloguri.

Lanţul metanol – formaldehidă – acid formic

Organismul interacţionează cu mediul şi prin procesele metabolice pe care le are. Direcţionarea lui într-un sens sau altul îi garantează supravieţuirea. Celula moare când metabolismul este echilibrat.

Aşadar, pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării, celulele şi-au dezvoltat, încă din faza unicelulară a vieţii, enzime. Minunate molecule care influenţează şi grăbesc un proces biochimic.

Pentru că ele fac şi desfac, enzimele sunt folosite şi în detoxifiere.

Metanolul este un toxic – trebuie eliminat. Aşa că este oxidat la formaldehidă (ingredientul de bază din formol, ăla folosit la îmbălsămări), care nici ea nu e o moleculă prietenoasă celulei. Deci, o oxidează şi pe ea la acid formic, care devine apă şi bioxid de carbon (pe care le expirăm şi excretăm urinar).

Surse de metanol (rezumat şi comentarii proprii)

©Woodrow C. Monte PhD, RD Professor Emeritus of Food Science and Nutrition, March,2010:

Ţigaretele şi fumul de ţigară;

Fructele şi legumele (şi sucurile lor) conservate, îmbuteliate, ambalate aseptic în cutii de carton sau plastic (aproape că nu înţeleg care e problema – sucul sau recipientul);

Coacăzele şi roşiile (pătlăgelele roşii)

„Bineînţeles, cultura culinară europeană (e material american, ce vreţi?) are metode de îndepărtare a metanolului din roşii (faţă de incultura americană), făcând astfel sosul de roşii sigur pentru consumul uman.”

„Nu e vreun motiv să nu te răsfeţi cu câte o felie ocazională de roşie negătită dintr-o salată sau un chizburgăr (cheeseburger). Doar cu moderaţie, bineînţeles! (vorbim de roşii)

Excepţia italienească şi franţuzească: „fierberea îndelungată”

Şi acum începe dovada irefutabilă: „Înainte de sucurile dietetice, introduse în magazine acum 25 ani, Italia avea o incindenţă extrem de redusă a SM, chiar dacă italienii consumă cele mai multe conserve de roşii din lume per capita.”

SIGUR! N-are nici o legatură cu accesul la mijloacele de diagnostic, cu faptul că femeile nu mai sunt casnice şi nu stau să le pună propriilor copiii scutece la 36 ani! Nici cu faptul că în Italia (ţară latină) era ruşinos să fii bolnav şi, mai ales, fata să rămână neluată de vreun bărbat păros (şi puturos). Şi nici o legatură cu neseriozitatea specifică mediteraneenilor în a raporta corect cazurile apărute. 

Deci, ne bucurăm că, deşi conservele de roşii conţin suficient metanol încât să ne omoare, putem să facem sos de roşii fierbându-le...

"Mamele italience, de obicei, golesc conservele de roşii zdrobite sau tăiate într-o crăticioară, dimineaţa devreme, şi le lasă să fiarbă cel puţin 3 ore, pentru a căpăta aromă şi consistenţă (!!! ele nu muncesc???), iar metanolul face puf! şi dispare.

Aspartamul este descompus, moleculă la moleculă, în metanol. Cică fără sucuri dietetice sau alte alimente „de dietă”.

Când temperatura aspartamului depăşeşte 30 °C, metanolul din aspartam (deşi vorbim de legături chimice stabile) se transformă în formaldehidă, apoi în acid formic, care cauzează acidoză metabolică (alt bau-bau). Intoxicaţia cu metanol seamănă cu SM; astfel oamenii sunt diagnosticaţi eronatcu SM. 

Vai, le voi spune tuturor cunoscuţilor mei, cei care beau cola zero zahar şi alte sucuri de-astea, oameni care n-au leziuni neurologice, care n-au anticorpi antinucleari, care n-au psoriazis şi nu au nici o problemă cu tiroida sau articulaţiile, să nu mai bea! Pentru că eu n-am băut, dar am făcut boala!

Alimentele afumate (peşte şi cărnuri), pentru că, în literatura englezească, metanolul este denumit şi „wood alcohol” (alcool distilat din lemn), deci musai lemnul natural e rău (nu-i bai, folosim melamina, chinezii aşa au omorât caţei şi bebeluşi). Focul eliberează metanolul (tot ăla care se evaporă din sucul de roşii fiert, însă rămâne în alimentele încălzite peste punctul de volatilizare a metanolului). 

Logic, unde se mănâncă afumatură, incidenţa SM e mare (coincidenţă: tot acolo se investesc bani în sistemul medical, ca mecanism de economisire pe termen lung!)

Se afirmă că scoţienii sunt lideri mondiali la SM, dar Canada e în top:

Contra-exemplu cu insulele Faroe, că cică acolo nu ştiau de afumături (neavând lemn) sau SM până când nu au intrat cotropitorii cu ţigaretele şi alimentele conservate, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sau, poate, au venit cu doctori după ei, şi i-au diagnosticat pe tinerii care începeau să nu se mai ţină pe picioare.

Cred că e de vină medicina pentru existenţa SM, nu?

Lichiorurile din fructe putrede (fermentate): fermierii europeni recuperează fructele căzute pe pământ, le ţin în cazane până când se termină sezonul, apoi le procesează şi obţin alcool distilat. Problema e că fructele stricate sunt contaminate cu bacterii ce eliberează metanolul din pectină.

Sigur, majoritatea beţivilor de la ţară din România au SM, nu???

Nici măcar nu sunt atâtea intoxicări cu metanol pe cât te-ai aştepta, ceea ce înseamnă că la noi (încă) se distilează bine material de calitate, nu ca ăia morţi de metanol la începutul anului.

În altă ordine de idei, pectina (adică, direct coaja de mere) e adaugată de „gospodine” când fac gem de fructe care nu prea se întăreşte. Deci, mamele şi bunicile sunt de vină că au făcut gemuri, iar copiii au mâncat, şi apoi, la 15 ani distanţă, s-au ales cu SM.

Şi doctorii, că există şi ştiu să diagnosticheze. 

Şi tehnica, că face aparatura RMN şi "vede" leziunile. 

Şi bolnavii, că vor să fie diagnosticaţi, apoi trataţi, ca să fie şi ei OK per total.

Dr. Monte crede că aspartamul şi o serie deprocese organice secundare ingestiei acestuia reprezintă cauze ale SM. Deci, încurajează lumea să evite alimentele ce conţin aspartam (eu nu consum şi nu am consumat de-astea şi tot am leziuni multe) sau metanol (nici de-ăla nu consum).

https://en.wikipedia.org/wiki/Aspartame

up next, the English version

RĂUTĂCISME DE WEEKEND

„Un om informat va sti, atunci cand va vrea sa se vindece, ceea ce trebuie sa faca.                La solicitarea unor pacienti, incerc sa clarific unele aspecte, situatii, sperand sa vin in intampinarea acestora intr-un mod cat mai edificator.Poti sa te vindeci, daca ai idei preconcepute si teorii eronate asupra tratamentelor?  Sunt persoane care dupa ce si-au distrus propria sanatate sau pe a celor apropiati, cheltuind sume mari de bani pe tratamente nocive, invazive si ineficiente, devin brusc suspicioase si foarte, foarte chibzuite, cand se vad puse in fata unor tratamente ieftine, nenocive, noninvazive si generatoare de viata si sanatate, dorind sa stie, si cu cat mai multe detalii, daca nu cumva, apa pe care trebuie sa o bea, poate sa le afecteze sanatatea.Poti face terapie radio si terapie chimica (mai ales cand se intind pe durate lungi de timp-luni de zile si pana la un an), sa-ti otravesti organismul, si sa speri la vindecare si viata? Poti spera sa vindeci autismul cu saltimbanci, scleroza multipla, lupusul, colita ulcerativa si boala Crohn cu corticosteroizi si AINS sau psoriazisul cu unguente, cand aceste boli sunt boli structurale? Poti sa invingi boli precum Parkinson sau Alzheimer cu tratament simptomatic si neuroprotector, cand aceste boli au la baza dezechilibre celulare? „

M-am informat despre şi nu mi-a plăcut ce-am aflat.

În primul rând, când argumentezi că nutriţia face şi drege, ar trebui să ai 100 ani în buletin, 50 pe faţă şi 35 la corp. Nu 40 ani în buletin şi aspect de bunic cu cadru.

În al doilea rând, citiţi aici: Nutriționiști, dieteticieni și pseudonutriționiști.

Oamenii care achiziţionează o locaţie intesantă, o renovează cu firmă luminoasă scrisă cu litere caligrafiate, au pliante (flyere), poartă halate albe (care nu îi cuprind peste burtoacă), folosesc cuvinte pompoase, precum hidraţi de carbon sau esteri ai acizilor graşi, tot impostori sunt, şi ei încearcă să escrocheze prin VÂNZAREA DE SPERANŢE FALSE.

V-am mai povestit eu cum e cu dieta care te vindecă de orice: e un bau-bau la americani, şi de-asta în toate cărţile de bunăstare (well-being) şi stil de viaţă (life-style) li se spune să halească mai puţin, că altfel fac poc(!). Ei, ideea reinventării dietei a fost preluată cu succes de toţi oamenii care n-au o meserie activitate mai bănoasă.

În realitate, e vorba de regula bunului simţ (rule of thumb): câte puţin din fiecare, mai multe vegetale crude, mai uşor cu pâinea, subţirel-tranparent cu dulciurile şi deloc cu semi-preparatele şi ambalatele gata de consum. Simplu, nu? Şi nu v-am luat bani ca să vă spun asta :).

!!! Nu vorbim de bolile de nutriţie şi metabolism (celebrul diabet), pentru care e necesar să se ducă bolnavii la doctor, nu la vraci, şi să coopereze cu dieta (care e destul de strictă).

Data viitoare, vă explic de ce aceste mici „afaceri” pot să facă rău colectiv.