MIZA PREVENŢIEI ESTE AFACEREA

De mult vor să facă coplata obligatorie.

Aţi răsufla uşuraţi dacă v-aş spune că obligatoria coplată va fi asigurată dintr-o asigurare tip RCA, nu?

Ei bine, la umbra falimentului Astra, se expunea public, într-una din cele mai importante instituţii din ţara asta, o prea-frumoasă şi autohtonă viitoare ţeapă. 

Îmi menţin părerea că este o ţeapă, întrucât intenţia pare nevinovată, dar consecinţele sunt criminale.

 Credeaţi că îi pasă cuiva de diagnosticul timpuriu sau prevenţia bolilor de nutriţie şi stil de viaţă prea leneş? 

Aţi căzut într-o mare capcană (ca unele marionete politice).

Dacă le păsa de populaţie, o educau încă din şcoală. Ei vor să combine materiile între ele în mai multe salate, dar elevii au probleme cu lucrurile de baza, precum citirea şi exerciţii (nu probleme) de matematică.

  

Sub masca unei preocupări masive faţă de pacient, în care pacientul este centrul sistemului sanitar (ce poetic!), nicidecum medicii sau (foarte absurd!!!) mecanismul politic al structurilor de stat implicate în asistenţa medicală, a fost prezentat „Contul de economii de sănătate (CES)”. 

Un fel de RCA al sănătăţii.

CES presupune că din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate (ăla cu banii pentru toate programele naţionale de sănătate – alea insuficient finanţate) se iau (cu japca) nişte procente, care se duc într-un cont special şi se strâng acolo, nominal pentru fiecare asigurat.

Ca să ce? 

Ca, în caz de îmbolnăvire, de necesiţi aspirina săracului, coplata (pe care vor s-o impună) să fie dată din CESul personal, nu din buzunarul/portofelul/cardul pacientului.

Adicatelea, FNUASS rămâne cu 90% din puţinul virat de la Buget, iar 10% intră în conturile unor asiguratori care apoi dispun, în funcţie de complianţa (adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate) asiguratului la programul lor nutriţional/de efort fizic/de efort intelectual/de orice vor ei, dacă ţi se rambursează coplata sau nu.

Sau, pot dispărea într-un scandal fumigen gen Astra sau FNI.

*Statul (adică, tot românii) va fi garantul asiguratorului de CES.

Fiind o asigurare care expiră la încetarea activităţii şi momentul pensionării, pe la vârsta de 70 ani (fix când bolile cronice lovesc tare pe supravieţuitorii sclavagiei române moderne), banii (devalorizaţi) sunt primiţi de asigurat, probabil să devină bani de înmormântare o bere prin cimitir.

PS: în viziunea celor care au ticluit CES, bolile cronice, oncologice, autoimune, metabolice sunt tratabile 100% prin metodele lor nutriţioniste. Deci, la ce mai avem nevoie de medicamente?

Dar cu politraumele cum e, dle dr?

SNOBI-SM (pamflet)

LA MULŢI ANI!

2016 se anunţă un an la fel de plin de dezamăgiri, de stres, de frustrări, ca şi cei anteriori. Măcar avem exerciţiul lipsei de speranţă.

Ştiţi deja că autorităţile nu vă vor binele, iar minciunile sfruntate le vin mănuşă.

Încă am SM, dacă era vreun cititor în buruieni care se gândea că cicatricile dispar miraculos. 

Din păcate, prea des mi-a fost dat să observ sabotori ai pacienţilor, ce mint cu privire la minuni de-astea.

Din categoria „viaţa mea e minunată, iar a ta oricum nu contează” m-am inspirat pentru următorul pamflet:

  

Sunt o prinţesă care se uită cu ochi mari de picaciu pe pereţi jumătate de zi.

SM a dat sens vieţii mele: dacă acum un an nu aveam motive să îmi fac al 7-lea blog pe care să-l abandonez, acum am avut şi eu nişte nevrită optică.

Şi am devenit specialist autointitulat la toate (cea mai importantă e aprobarea mea!).

Ah, să scriu degeaba... Tot ce mi-am dorit toată viaţa...

Tratamentul mi-a fost oferit pe tavă, că doar sunt fatah lui tatah, nu ca alţii, să aştept la coadă, în ordine – eu fac ordinea!. Cine nu-l are pe tati, să-şi cumpere! Am optat pentru injecţii zilnice, ca să pot să-mi plâng mai mult de milă pe blog.
Chiar nu ştiu biologie sau chimie, mi se împleticeşte limba dacă văd cuvinte mai lungi de 10 litere (ex. leuconevraxita, demielinizare, metilprednisolon, dizabilitate, discriminare), dar tot sunt tupeistă şi dau sfaturi de nutriţie şi metabolism, pentru că mi-au spus părinţii mei că eu am dreptul la orice, ca o adevarată prinţesă. De fapt, mi-au luat şi o coroană de haur cu care să mă plimb prin casă. Să ştie vecinii care mă vede de la geam, să se înciudeze.

Ce fac eu toată ziua? Păi, mă trezesc pe la 10 dimi. După ce casc superficial, ca orice prinţesă, mă apuc să-mi anunţ fanii şi urmăritorii Fb că m-am trezit şi că mă gândesc la ei. Vă pup, fraierilor care nu-l aveţi pe tati ca tată.

Apoi, găsesc la repezeală 3 articole ingliş pe ideea care mi-a venit cât eram la toaletă, pe vas tron, iau fragmente de text din ele, le scriu ca din gura mea (normal!) şi clipesc din gene. Am făcut o treabă aşa de bună!

Cel mai dificil mi-a fost să filtrez comentariile critice, care sesizau că nu aveam ce căuta înaintea bolnavilor din 2010 pe lista DMT, dar am decis să le şterg, pentru că mă incomodau.

Pulitzer pentru blogging, here I come!

EU SUNT NIMENI

Dle Preşedinte al României,

Dle Prim-Ministru Interimar,

Dle Preşedinte al CNAS,

Stimată audienţă,

Eu doar par că exist.

Desigur, am certificat de naştere, carte de identitate, diplomă de BAC, chiar şi de licenţă.

Ba mai mult, sunt angajată şi fiscul ştie că în fiecare lună îmi sunt reţinute anumite sume de bani.

Dar EU NU EXIST.

Anul trecut, prin septembrie, a fost o listă la CNAS unde erau ordonaţi toţi bolnavii cu SM în aşteptare de tratament DMT.

Urcam pe ea, pe măsură ce bolnavii de dinaintea mea ajungeau (sper eu, acum) pe tratament. Cu ţâraita, ca în România.

Dar, în noiembrie, disparuse lista. Şi eu, şi restul pacientilor.

Aleator, cum se face totul în Romania, unii au fost incluşi pe tratament. Altii, nu.

Nici macar n-a existat decenţa de a-şi camufla nesimţirea majorând numărul de locuri (ca să ne arunce praf în ochi că le pasă măcar de ăia diagnosticaţi în lunile ianuarie-iunie 2015).

EU M-AM RESEMNAT.

Guvernul nu a facut bugetul 2016, dar şi-a pus palma-n cur şi a plecat.

Politicile de economisire de la Sănătate se adresează inclusiv diabeticilor insulino-dependenţi – acum vor să le taie insulina. Pe hepatitici nu-i aşteapta decât să facă ciroză sau cancer şi să moară. Aşa fac cu absolut toţi – ne aşteaptă să-i sclavagim şi apoi să murim.

Nu mai vreau nimic in afara de dreptul meu, ca un nimeni, de a dispărea.

Pentru că nu poţi omorî un nimeni.

Aşa că apelez la voi, factorii decidenţi care îmi spuneţi că nu exist:

două gloanţe se poate şi la mine?

sau poate vreţi să pară accident, caz în care vă anunţ că sunt o persoană în jur de 30 ani, activă, din Bucureşti, care dimineaţa se duce la serviciu, iar seara mai iese cu prietenii sau merge prin magazine (un accident cu maşina ar fi OK, doar să se asigure călăul şoferul că îmi provoacă leziuni ale centrilor respiratori şi mor rapid).

Multumesc!

Cristina cu SM Nimeni

(v. linkurile de mai jos)
_________________________________________________________________________

I AM NOBODY

Dear President of Romania,

Dear Prime-Minister,

Dear President of National Health Insurance House,

Dear Audience,

I only appear to exist.

Of couse, I have a birth certificate, ID card, Baccalaureate diploma, even a Bachelor’s degree.

Moreover, I am employed and the IRS knows that every month amounts of money are taken from my salary.

But I DON’T EXIST.

There was a list in the National Health Insurance House where all MSers awaiting for DMTs were listed last year, in september.

I was going up, as the patients beforme me were getting (I can only hope given the circumstances) the treatment. As in Romania, little by little.

But the list had dissappeared by november. I dissapeared too, as the rest of the patients.

Randomly, as everything is done in Romania, some were included in the program. Some were not.

There wasn’t even the decency to camouflage their insensitiveness by increasing the number of treated MS patients according to those diagnosed during January-July 2015, to throw some dust in our eyes and pretend all’s alright.

I RESIGNED.

The Goverment hasn’t even drafted 2016’s Budget, and left happily.

Savings in the Health System address insulin dependent diabetics – they plan on cutting down their insulin. And they await for the HepC patients to get cirrhosis or cancer and die. That’s how they all do – they want us to slave for them and then die.

I don’t want anything else besides my right, as a nobody, to dissappear.

Because you cannot kill a nobody.

So I appeal to you, the decisive factors that tell me I do not exist:

can I have two bullets? or maybe it suits you to make it all look like an accident, in which case you have to know i’m an active person in my 30s, living in Bucharest, going each morning to work and hanging out or doing some shopping in the evening (a car accident should be OK, just make sure the executioner driver is able to inflict lesions in the nervous control of ventilation in order to kill me fast).

Sincerely,

Cristina with MS Nobody

_________________________________________________________________________

LISTE...

LUNGA LISTĂ DE AŞTEPTARE

ZIUA DE CONŞTIENTIZARE A SCLEROZEI MULTIPLE (MS AWARENESS DAY) 27 MAI 2015

POVESTE VIRALĂ

PROGRAMUL NAŢIONAL DE TRATAMENT AL BOLILOR NEUROLOGICE

PROBLEMA ROMÂNIEI

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL?

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL? (II)

TU LA CE MAI SPERI?

STAREA NAŢIUNII, SĂRĂCIA LUCIE ŞI MARIONETELE

O FAŢĂ DIN CELE 1000 ALE NESIMŢIRII

LECŢIA

LECŢIA

Nu, nu este o postare în spiritul începutului de şcoală, ci un strigăt pe care l-aş regiza după indicaţiile lui Ionesco.

Vizita comisarului european pe probleme de sănătate şi alimentaţie publică în România a fost o plimbare ce n-a avut ca scop sănătatea, ci publicitatea. S-a abordat fugitiv problema unor boli exotice... şi s-a terminat.

Despre % PIB acordate Sănătăţii, nimic!

Când s-a ridicat problema bolilor şi a impactului economic general (că vorbim şi de HepC), au zis că îi tratează pe cei mai ELIGIBILI grav bolnavi.

Şi când s-a ridicat problema şi de SM, au fost inventate scuze că ăia netrataţi (care ar fi pe listele de aşteptare) sunt, de fapt, neeligibili sau sunt alţii mai grav ş.a.m.d. (între noi fie vorba, am mai văzut aşa opinii şi din rândul celor care sar rândurile vechi de ani de zile).

Vrăjeli de elev care n-a învăţat nimic şi crede că prosteşte pe careva (plătit, însă, la nivel de funcţionar public din ministere).

Conform legii, pentru tratamentele de primă linie (betainterferon şi glatiramer acetat) sunt eligibili doar bolnavii cu:

Legendă:

CIS = sindrom clinic izolat (engl. clinically isolated syndrome); 

RR = scleroză multiplă recurent-remisivă; 

SP = scleroză multiplă secundar progresivă; 

EDSS = scor de dizabilitate pe scara lui Kurtze (engl. expanded disability status scale).

Nu mai primesc medicamente cei cu scor EDSS 8 (cu imobilizare definitivă).

Impactul bolii celor netrataţi la timp ar trebui să-i intereseze, în primul rând, pe funcţionarii publici din ministere, plătiţi din taxe şi impozite.

Şi, în cazul în care nu se observă, nota 10 (zece) în punctaj EDSS înseamnă moarte cauzată de leziunile şi simptomele SM.

Deci, cât de grav bolnavi trebuie să fie unii ca să merite să nu ia 10 EDSS???

O FAŢĂ DIN CELE 1000 ALE NESIMŢIRII

Cu toţii avem sau vom avea ceva probleme de sănătate şi trebuie să fim trataţi.

Cam acesta e motivul pentru care a fost înfiinţat Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Din el se finanţează toate programele naţionale de sănătate, curative sau profilactice. Este ceea ce orice salariat (şi angajatorul său) este obligat să dea la stat şi chiar şi pensionarii cu pensii mai mari de salariul minim.

Da, CNAS dictează ce şi cum, însă nu oricum.

Teoretic, totul este corect şi echitabil, neinfluenţabil din exterior.

Şi, când nu se întâmplă aşa, e bine să anunţăm, să spunem, să arătăm. E o formă de luptă (cu sistemul).

Cine se crede mai presus de lege, să spună cine merită să trăiască şi cine trebuie să moară?

PROGRAMUL NAŢIONAL DE TRATAMENT AL BOLILOR NEUROLOGICE

… asigură, prin farmaciile cu circuit închis, tratamentul cu interferonum beta-1a, interferonum beta-1b, glatiramer acetat, natalizumabum pentru bolnavii cu scleroză multiplă.

Unităţi care derulează subprogramul (11 în total, pentru toată ţara):

Eliberarea medicamentelor specifice se face în baza prescripţiilor medicale conform Registrului de tratament al bolnavilor cu scleroză multiplă.

Bineînţeles, nu există pacienţi în aşteptare. Doar persoane diagnosticate, încă netratate şi nerecunoscute oficial de Ministerul Sănătăţii.

EDSS, EVALUAREA DIZABILITĂŢILOR ÎN SCLEROZA MULTIPLĂ

Scala Kurtzke extinsă a dizabilităţii (EDSS), conform Ordinului nr. 707/538/2014 privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap:

Scorurile funcţionale se referă la examinarea următoarelor funcţii: piramidală, cerebeloasă, ale trunchiului cerebral, senzitivă, vizuală, ale tractului gastrointestinal şi vezicii urinare, mentală (dispoziţia şi funcţiile neurocognitive).

Scorurile EDSS de la 1.0 la 4.5 se referă la pacienţi care sunt capabili să se deplaseze şi scorul total este definit de scorurile funcţionale. În cazul scorurilor EDSS între 5 şi 9.5, pacienţii au dificultăţi de deplasare şi sunt conferite echivalenţe ale scorurilor funcţionale.

CUM AFLĂ BOLNAVII CĂ AU SCLEROZĂ MULTIPLĂ?

După ce-şi descriu simptomele, acceptă să petreacă o oră în tubul aparatului de RMN, îşi asumă posibilitatea de a avea reacţii adverse la substanţa de contrast, şi se întorc, de regulă, cu interpretarea de leziuni demielinizante.

Pentru că SM nu e cel mai grav diagnotic pe care o persoană cu simtomatologie nervoasă îl poate primi, trebuie eliminate alte cauze, prin analizarea lichidului cefalorahidian (LCR), recoltat prin puncţie lombară.

Din fericire, criteriile McDonald 2010 (revizuite), ajută mult specialiştii în diagnosticarea bolii, mai ales puţinii neurologi cu competenţe în SM din România.

Chiar şi aşa, nivelul slab de educaţie şi accesul dificil la neurologi, plus stigmatul ataşat oricărei persoane care „se caută la neuro”, face ca oamenii (tinerii) să evite consultul doar din ruşine. Până când ajung să fie diagnosticaţi pentru că nu mai suportă ei înşişi traiul cu dizabilităţile, răul e făcut şi bătut în cicatrici.