MIZA PREVENŢIEI ESTE AFACEREA

De mult vor să facă coplata obligatorie.

Aţi răsufla uşuraţi dacă v-aş spune că obligatoria coplată va fi asigurată dintr-o asigurare tip RCA, nu?

Ei bine, la umbra falimentului Astra, se expunea public, într-una din cele mai importante instituţii din ţara asta, o prea-frumoasă şi autohtonă viitoare ţeapă. 

Îmi menţin părerea că este o ţeapă, întrucât intenţia pare nevinovată, dar consecinţele sunt criminale.

 Credeaţi că îi pasă cuiva de diagnosticul timpuriu sau prevenţia bolilor de nutriţie şi stil de viaţă prea leneş? 

Aţi căzut într-o mare capcană (ca unele marionete politice).

Dacă le păsa de populaţie, o educau încă din şcoală. Ei vor să combine materiile între ele în mai multe salate, dar elevii au probleme cu lucrurile de baza, precum citirea şi exerciţii (nu probleme) de matematică.

  

Sub masca unei preocupări masive faţă de pacient, în care pacientul este centrul sistemului sanitar (ce poetic!), nicidecum medicii sau (foarte absurd!!!) mecanismul politic al structurilor de stat implicate în asistenţa medicală, a fost prezentat „Contul de economii de sănătate (CES)”. 

Un fel de RCA al sănătăţii.

CES presupune că din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate (ăla cu banii pentru toate programele naţionale de sănătate – alea insuficient finanţate) se iau (cu japca) nişte procente, care se duc într-un cont special şi se strâng acolo, nominal pentru fiecare asigurat.

Ca să ce? 

Ca, în caz de îmbolnăvire, de necesiţi aspirina săracului, coplata (pe care vor s-o impună) să fie dată din CESul personal, nu din buzunarul/portofelul/cardul pacientului.

Adicatelea, FNUASS rămâne cu 90% din puţinul virat de la Buget, iar 10% intră în conturile unor asiguratori care apoi dispun, în funcţie de complianţa (adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate) asiguratului la programul lor nutriţional/de efort fizic/de efort intelectual/de orice vor ei, dacă ţi se rambursează coplata sau nu.

Sau, pot dispărea într-un scandal fumigen gen Astra sau FNI.

*Statul (adică, tot românii) va fi garantul asiguratorului de CES.

Fiind o asigurare care expiră la încetarea activităţii şi momentul pensionării, pe la vârsta de 70 ani (fix când bolile cronice lovesc tare pe supravieţuitorii sclavagiei române moderne), banii (devalorizaţi) sunt primiţi de asigurat, probabil să devină bani de înmormântare o bere prin cimitir.

PS: în viziunea celor care au ticluit CES, bolile cronice, oncologice, autoimune, metabolice sunt tratabile 100% prin metodele lor nutriţioniste. Deci, la ce mai avem nevoie de medicamente?

Dar cu politraumele cum e, dle dr?

TU CE VREI ÎN TINE?

Tocmai verificai blogul şi găsii asta:

"Anonim 09 august, 2015 01:18

daca ai vrea sa te insanatosesti, ai putea. dar castigurile secundare din a ramane bolnav predomina.de asemenea, inchistarea mentala este unul din factorii care te-au dus la aceasta boala si te tin in ea.priveste adevarul in fata si te vei vindeca.daca vrei asta in tine!"

Încep prin a remarca cât de greu le e unora să NU se autoînvinovăţească (sau să nu-i învinovăţească pe cei bolnavi) pentru orice eveniment neplăcut din viaţa lor.

Fie că dau vina pe draci bisericeşti, fie pe gânduri negative, trebuie să fie cineva de vină.

În medicina modernă, actuală, care vindecă sau ajută, pacientul este de vină în foarte puţine cazuri (ex. când conduce beat şi are accident, când bagă ca spartul zaharoase peste diabetul de tip 2, când doarme pe plajă la prânz şi face arsuri).

Dar nimeni nu-l învinovăţeşte că are pietre la rinichi şi s-a găsit una să iasă, iar acum se tăvăleşte prin pat de durere. Sau că buni a făcut accident cerebro-vascular, iar tataie infarct.

Chestia cu „câştigurile secundare” nu cred că vreau s-o înţeleg, pentru că presupune că am ceva de câştigat din a avea un profil autoimun. Ceea ce e fals. Într-un puseu am ajuns să dau şi 500 lei pe solu-medrol, pentru că „nu aveau fonduri”. Branula demnă de un titan/atlant cu vene cât ţeava de pexal mi-a lăsat o cicatrice mare pe antebraţ.

Părerea referitoare la „închistarea mentală” vine, probabil, din lipsa de compatibilitate a vocabularului şi a experienţelor de viaţă. E mai uşor să-l judeci pe unul că e bolnav pentru că nu gândeşte ca tine, decât să judeci un subiect (bineînţeles, să nu uităm că îi cam atacam pe vraci/şamani/vindecători,deci probabil am lovit crunt în sursa de bani).

La urmă, privind „adevărul (cui, oare?) în faţă”, mă întreb: ce au unii cu gramatica, ortografia şi ortoepia? Adică, sunt oripilată de lipsa spaţiului imediat după semnul de punctuaţie, dar şi de expresii precum „dacă vrei asta în tine!”. Corect ar fi fost „dacă vrei asta pentru tine”, că e vorba de vindecare, nu de tubul de colonoscopie.

GLUTENUL - REZUMAT

Glutenul este format din două proteine, gliadina şi glutelina.

Proteinele astea două sunt foarte importante în procesul de panificaţie. Ele dau structura pufoasă a pâinii sau fac un aluat foarte fin, după cum făina este amestecată cu apă, ulei, ou, sare, drojdii sau agenţi de creştere.

În boala celiacă, organismul atacă glutenul ca pe un inamic şi distruge epiteliul intestinal (care ia contact cu glutenul), ducând la malabsorbţie (nu se absorb nutrienţii). Poate să doară, să provoace carenţe şi poate conduce chiar la cancer intestinal. Se diagnostichează prin teste sanguine sau biopsii.

Soluţia bolnavilor e să se ţină de un regim alimentar care exclude pâinea şi făinoasele, înlocuindu-le cu alimente „gluten-free”: leguminoase (ex. fasolea), cartofi (cu mult amidon), pâine gluten-free (de-aia cumpărată).

Cei cărora chiar le face rău au învăţat să se ferească de gluten, dar au cerut şi ei să poată cumpăra, de ex., cafea fără urme de gluten (au creat o nişă). Asta pentru că se mai întamplă să aibă loc o contaminare pe timpul transportului şi cei cu boala celiacă ajung la spital din „doar atât”.

Ca anunţul de pe ambalaj cu posibila contaminare cu arahide a ciocolatei – pentru ca cei alergici (ăia care chiar mor din „doar atât”) să evite consumul.

Bun, dar garantarea lipsei de contaminare înseamnă o atenţie foarte mare, utilizarea altor fabrici/facilităţi de transport în lumea asta (totul costă mai mult). Adică, cresc preţul alimentelor foarte mult (cel mai mult se plăteşte transportul şi depozitarea la aceste produse). Însă, cei care sunt dispuşi să plătească, sunt bineveniţi.

Mişto, există cerere pe piaţă de chestii scumpe, pentru care oamenii vor să plătească, şi tot ce trebuie fabricanţii să facă e să lipească „gluten free” pe etichetă? Super! Nu ar fi mai bine să convingem pe toată lumea că ar trebui să consume „gluten-free”? Ca să fie afacerea - afacere!

Zis şi făcut! Prin mass-media, prin mijloace specifice pseudo-ştiinţei, se pot aduce argumente pertinente în ochii celor care nu au studiat problema, astfel încât creşte numărul muşteriilor.

E foarte uşor să convingi un om bolnav de orice că adevăratul izvor de răutate, blestemul vieţii lui e un produs care poate fi pur şi simplu exclus/înlocuit şi se va vindeca. Ei oricum au nevoia psihologică de a da vina pe ceva, iar învinovăţirea glutenului este perfectă. Se autosugestionează că gluten-free o să-i vindece.

Totodată, e şi de o cruzime fără margini.

Acum doi ani, industria din SUA făcea 4,6 miliarde USD de pe urma gluteniştilor. O foarte mică parte din consumatorii lor erau într-adevăr persoane cu probleme reale. Majoritatea voiau să ţină o dietă sănătoasă (ca şi cum glutenul nu e sănătos) sau se puseseră la regim, ca să slăbească...

Dezavantajele dietei gluten-free:

• se exclud fibrele din pâine, dar de obicei nu se înlocuiesc cu fibre din alte surse;
• şi, pentru că pâinea este şi săţioasă, lipsa ei din alimentaţie poate să-l determine pe omul la regim să mănânce mai mult din alte grupe de alimente (adică, să se îngraşe inutil).

AUTO-ÎMBĂLSĂMAREA | SELF-EMBALMING

Da, aţi citit bine.

Am primit un comentariu la postul „Răutăcisme de weekend” de la Rich Murray (MA Boston University Graduate School 1967 psychology, BS MIT 1964 history and physics), în care era un pasaj incomplet din postarea lui „Methanol (formaldehyde) toxicity, in humans only, comes from aspartame, cigarette wood peat smoke, fresh tomatoes, unfresh fruits and juices in cans and jars -- WC Monte paradigm since 2007 -- ADH1 enzyme forms free floating formaldehyde inside cells in 20 tissues: Rich Murray 2015.06.02”

Aşa că are şi o variantă în engleză, mai jos.

Trebuie început prin faptul că el s-a concentrat pe efectele acestui bau-bau, metanolul provenit din aspartam. Nu ştiu dacă a cercetat personal sau doar a consultat literatura de specialitate/alte bloguri.

Lanţul metanol – formaldehidă – acid formic

Organismul interacţionează cu mediul şi prin procesele metabolice pe care le are. Direcţionarea lui într-un sens sau altul îi garantează supravieţuirea. Celula moare când metabolismul este echilibrat.

Aşadar, pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării, celulele şi-au dezvoltat, încă din faza unicelulară a vieţii, enzime. Minunate molecule care influenţează şi grăbesc un proces biochimic.

Pentru că ele fac şi desfac, enzimele sunt folosite şi în detoxifiere.

Metanolul este un toxic – trebuie eliminat. Aşa că este oxidat la formaldehidă (ingredientul de bază din formol, ăla folosit la îmbălsămări), care nici ea nu e o moleculă prietenoasă celulei. Deci, o oxidează şi pe ea la acid formic, care devine apă şi bioxid de carbon (pe care le expirăm şi excretăm urinar).

Surse de metanol (rezumat şi comentarii proprii)

©Woodrow C. Monte PhD, RD Professor Emeritus of Food Science and Nutrition, March,2010:

Ţigaretele şi fumul de ţigară;

Fructele şi legumele (şi sucurile lor) conservate, îmbuteliate, ambalate aseptic în cutii de carton sau plastic (aproape că nu înţeleg care e problema – sucul sau recipientul);

Coacăzele şi roşiile (pătlăgelele roşii)

„Bineînţeles, cultura culinară europeană (e material american, ce vreţi?) are metode de îndepărtare a metanolului din roşii (faţă de incultura americană), făcând astfel sosul de roşii sigur pentru consumul uman.”

„Nu e vreun motiv să nu te răsfeţi cu câte o felie ocazională de roşie negătită dintr-o salată sau un chizburgăr (cheeseburger). Doar cu moderaţie, bineînţeles! (vorbim de roşii)

Excepţia italienească şi franţuzească: „fierberea îndelungată”

Şi acum începe dovada irefutabilă: „Înainte de sucurile dietetice, introduse în magazine acum 25 ani, Italia avea o incindenţă extrem de redusă a SM, chiar dacă italienii consumă cele mai multe conserve de roşii din lume per capita.”

SIGUR! N-are nici o legatură cu accesul la mijloacele de diagnostic, cu faptul că femeile nu mai sunt casnice şi nu stau să le pună propriilor copiii scutece la 36 ani! Nici cu faptul că în Italia (ţară latină) era ruşinos să fii bolnav şi, mai ales, fata să rămână neluată de vreun bărbat păros (şi puturos). Şi nici o legatură cu neseriozitatea specifică mediteraneenilor în a raporta corect cazurile apărute. 

Deci, ne bucurăm că, deşi conservele de roşii conţin suficient metanol încât să ne omoare, putem să facem sos de roşii fierbându-le...

"Mamele italience, de obicei, golesc conservele de roşii zdrobite sau tăiate într-o crăticioară, dimineaţa devreme, şi le lasă să fiarbă cel puţin 3 ore, pentru a căpăta aromă şi consistenţă (!!! ele nu muncesc???), iar metanolul face puf! şi dispare.

Aspartamul este descompus, moleculă la moleculă, în metanol. Cică fără sucuri dietetice sau alte alimente „de dietă”.

Când temperatura aspartamului depăşeşte 30 °C, metanolul din aspartam (deşi vorbim de legături chimice stabile) se transformă în formaldehidă, apoi în acid formic, care cauzează acidoză metabolică (alt bau-bau). Intoxicaţia cu metanol seamănă cu SM; astfel oamenii sunt diagnosticaţi eronatcu SM. 

Vai, le voi spune tuturor cunoscuţilor mei, cei care beau cola zero zahar şi alte sucuri de-astea, oameni care n-au leziuni neurologice, care n-au anticorpi antinucleari, care n-au psoriazis şi nu au nici o problemă cu tiroida sau articulaţiile, să nu mai bea! Pentru că eu n-am băut, dar am făcut boala!

Alimentele afumate (peşte şi cărnuri), pentru că, în literatura englezească, metanolul este denumit şi „wood alcohol” (alcool distilat din lemn), deci musai lemnul natural e rău (nu-i bai, folosim melamina, chinezii aşa au omorât caţei şi bebeluşi). Focul eliberează metanolul (tot ăla care se evaporă din sucul de roşii fiert, însă rămâne în alimentele încălzite peste punctul de volatilizare a metanolului). 

Logic, unde se mănâncă afumatură, incidenţa SM e mare (coincidenţă: tot acolo se investesc bani în sistemul medical, ca mecanism de economisire pe termen lung!)

Se afirmă că scoţienii sunt lideri mondiali la SM, dar Canada e în top:

Contra-exemplu cu insulele Faroe, că cică acolo nu ştiau de afumături (neavând lemn) sau SM până când nu au intrat cotropitorii cu ţigaretele şi alimentele conservate, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sau, poate, au venit cu doctori după ei, şi i-au diagnosticat pe tinerii care începeau să nu se mai ţină pe picioare.

Cred că e de vină medicina pentru existenţa SM, nu?

Lichiorurile din fructe putrede (fermentate): fermierii europeni recuperează fructele căzute pe pământ, le ţin în cazane până când se termină sezonul, apoi le procesează şi obţin alcool distilat. Problema e că fructele stricate sunt contaminate cu bacterii ce eliberează metanolul din pectină.

Sigur, majoritatea beţivilor de la ţară din România au SM, nu???

Nici măcar nu sunt atâtea intoxicări cu metanol pe cât te-ai aştepta, ceea ce înseamnă că la noi (încă) se distilează bine material de calitate, nu ca ăia morţi de metanol la începutul anului.

În altă ordine de idei, pectina (adică, direct coaja de mere) e adaugată de „gospodine” când fac gem de fructe care nu prea se întăreşte. Deci, mamele şi bunicile sunt de vină că au făcut gemuri, iar copiii au mâncat, şi apoi, la 15 ani distanţă, s-au ales cu SM.

Şi doctorii, că există şi ştiu să diagnosticheze. 

Şi tehnica, că face aparatura RMN şi "vede" leziunile. 

Şi bolnavii, că vor să fie diagnosticaţi, apoi trataţi, ca să fie şi ei OK per total.

Dr. Monte crede că aspartamul şi o serie deprocese organice secundare ingestiei acestuia reprezintă cauze ale SM. Deci, încurajează lumea să evite alimentele ce conţin aspartam (eu nu consum şi nu am consumat de-astea şi tot am leziuni multe) sau metanol (nici de-ăla nu consum).

https://en.wikipedia.org/wiki/Aspartame

up next, the English version

PANACEUL LDN

Later edit:

Individuals who are normally resistant to consuming mainstream pharmaceuticals are nonetheless often willing to trial LDN. Patient affinity for LDN may be driven somewhat by the “low-dose” preface, which can be agreeable to individuals who have experienced negative side effects from other medications. Clinicians prescribing LDN should be aware that many patients will come into the treatment with considerable expectations which could drive placebo effects. Patients may even approach a clinician with a specific request to be prescribed LDN.

Drogurile opioide (morfina, metadona, hidrocodona, oxicodona), deopotrivă şi analgezice (de-alea de iau durerea cu mâna), se leagă la receptorii pentru endorfină din creier, receptorii care recepţionează durerea. Ei bine, când receptorii de durere sunt ocupaţi de aceste substanţe, nu se mai percepe durerea FIZICĂ (nu „spirituală”) la fel.

Naltrexona intră în competiţie cu drogurile astea (adică, se bucură să ajungă prima la receptor) şi îl ocupă (stă în braţe la receptor). DAR nu îl activează.

Aşadar, un dependent de opioide tratat cu naltrexonă se poate droga cu favoritele lui: drogurile în cauză nu se vor mai lega dereceptorii neuronilor (că acolo tronează naltrexona) şi nu îi vor mai induce drogatului senzaţia de „bine”care îl făcea să tot consume. Aşa se dezvaţă de droguri şi termină cu adicţia.Şi fără senzaţii neplăcute de sevraj (cică).

Pe acelaşi mecanism, despre LDN (Low Dose of Naltrexone = doze mici de naltrexonă) s-a emis IPOTEZA (că doar atât e) că, luat seara, forţează organismul să producă mai multe endorfine, şi dimineaţa LDN părăseşte receptorii, iar tu eşti high pe endorfine naturale.

Organismele vii nu sunt niciodată echilibrate!În biologie, echilibrul înseamnă moarte. Dacă nu mai au pentru ce să se lupte, ce să modifice, tot felul de mecanisme de manipulat, celulele mor.

Organismul are el foarte multe celule şi substanţe importante, printre care şi aceste endorfine. Care reprezintă „strigăte” ale neuronilor între ei – aşa comunică pentru a lucra şi a pune umărul la avansul societăţii organismului (că nu vor să moară nici neuronii).

Neuronii lucrează în serie: primul îi dă semnal lui nr. 2, care îi spune lui 3 (şamd) până la X, care dă înapoi semnal primului să se potolească, că a înţeles, a făcut ceea ce trebuia şi să nu-i mai urle cu endorfine (feedback negativ).

Bun, când blochezi activitatea intermediară (de la nr. 2 la nr. 7, să zicem), primul secretă iniţial endorfine ca de obicei şi, în mod normal, e oprit de alt semnal de la X. Doar că primul secretă, şi nu mai primeşte mesajul să se oprească. Endorfinele se acumulează şi nu sunt folosite/epuizate. X nu primeşte nici un semnal şi şomează. După ce dispare LDN (spre dimineaţă), neuronii de la 2 la X încep să lucreze, doar că primesc enorm de multe endorfine.

Acum, că sistemul imun ar fi sensibil la endorfine n-am auzit.
Sportul şi ciocolata cresc secreţia de endorfine. Şi, totuşi, n-am auzit ca sportivii de performanţă (care au endorfine în ei) cu SM să se „vindece”; nici măcar progresia bolii nu e ameliorată.Endorfinele sintetizate din plăcerea degustării ciocolatei putem să le testăm şi noi.

Acum, ceea ce speculează foarte mulţi e chiar propria ignoranţă: bolile autoimune nu înseamnă sistem imun slab sau puternic, ele înseamnă sistem imun prost educat.

Eu nu am nevoie de creşterea imunităţii, ca sistemul meu imunitar e prost şi o să-mi dea în cap literalmente. Dar nu am nevoie de imunosupresie, că sistemul meu imunitar e prost şi îmi va ataca, în principal, creierul, lăsându-mă pradă microbilor ubicvitari (de-ăia nepericuloşi în mod normal).

Desigur, beneficiile majore în tratament îl au supresoarele, că îl moleşesc şi nu mai are prostul forţă.

Sistemul imunitar funcţionează pe bază de simţiri (feeling-uri) şi poze. Unele celule simt că ceva e rău şi îi dau în cap fără să întrebe, apoi vin alte celule care se uită bine la (resturile) posibiliul „infractor”, îi memorează trăsăturile şi data viitoare ştie toată lumea pe cine să omoare.

Pe ideea asta funcţionează vaccinurile. Mai nou, nu se administrează materialul genetic al microbilor, ci doar „aspectul” (proteinele de pe afară), pentru ca sistemul imun să aibe doar memoria aspectului infractorului.

Deci, autoimunitatea e foarte complicată. Un sistem imun educat să distrugă o structură poate fi cu greu dezvăţat de aşa ceva – asta va fi UNA din cheile vindecării în viitor. Oricum, nu cu o moleculă prostim/dezvăţăm/reeducăm un sistem.

OK!

LDN se pretează bine în SIDA, cancer, Parkinson, SLA, BPOC, (bineînţeles) autism... Chiar în toate???

SIDA = sindromul imunodeficienţei dobândite, care nu e obligatoriu să fie cauzată de infecţia cu HIV. Şi cei cu transplant pot face SIDA. Da, şi SMiştii trataţi cu imunosupresoare pot face SIDA, doar că e reversibilă.

Cancer = atât de variat, încât e imposibil să ai un medicament bun la toate tipurile de cancer.

Parkinson = afectarea neuronilor motori, care emit semnale intermitent, şi dau tremuriciul specific. Şi altele mai nasoale. 

Dar au uitat Alzheimerul, care tot prin acumulare de (alte) substanţe funcţionează?

BPOC (BronhoPneumopatia Obstructivă Cronică) = cauza principală este fumul de ţigară, poluarea cu particule rezultate din arderile din casă (sobe), deci e strict boală cauzată de condiţiile de trai.

În SM, nu s-a constatat progresia bolii la SMPP (primar progresiv) timp de 6 luni (= 180 zile = 26 săptămâni). Chiar dacă erau optimişti, nu au revenit cu date pe timpi mai îndelungaţi.

Şi alt studiu pozitiv făcut în doar 8 săptămâni (vreo 60 zile!!!)!

Şi eu am avut perioade minunate de câte 8 luni, în care am băut doar cafea la micul dejun. Spre deosebire de alţii, eu pun îngheţată de vanilie în cafea, ca s-o răcesc. Leacul meu e: frappe home-made!

Unele efecte adverse majore:

• dureri abdominale ATROCE;
• icter (probabil hepatotoxicitate gravă);
• urină colorată brun (de la icter);

Unele efecte adverse minore:

• diaree/constipaţie (întotdeauna e de bun augur să ai scaun anormal);
• dureri de cap (mmm... să fii cu capul de două ori);
• dureri musculare sau articulare (după frisoane date de pseudo-sevraj?);
• dureri abdominale mai blânde (iupiii, nu sunt ATROCE);
• greaţă sau vomă (pseudo-sevraj?);
• nervozitate sau tulburarea somnului (pseudo-sevraj?).

Hmm... are reacţii adverse pentru că e un medicament puternic, utilizat în dezvăţarea drogaţilor!

  

Is Low Dose Naltrexone Stimulating Inflammation?

Is LDN right for you?

The comments and posts you are reading saying how good they feel is because their immune status matches how LDN supports their imbalanced cytokines and chemokines. LDN works only for those with the correct immune status that Naltrexone or Naloxone supports.

If you do not match that cytokine or chemokine profile. LDN will only increase the damage and further disrupt your body’s ability to control the immune system. If you are using LDN and not satisfied with the way you are feeling. It is probably not right for you.

LDN stimulează inflamaţia? 

E LDN potrivit pentru tine? 

Comentariile favorabile pe care le citeşti se datorează potrivirii dintre citokinele şi chemokinele pacienţilor şi reglările pe care LDN le face în organismul lor. LDN funcţionează pentru că pacienţii ăia au un sistem imun corect pentru Naltrexonă sau Naloxonă.

Dacă nu ţi se potriveşte profilul citokinelor sau chemokinelor, LDN doar va spori leziunile şi va împiedica organismul să controleze sistemul imunitar. Dacă foloseşti LDN şi nu te simţi bine, nu ţi se potriveşte.

De ce se simt mai bine unii care au încercat LDN? Poate excesul de endorfine îi face fericiţi prin secreţia de dopamină. Şi când nu mai ai senzaţia sufocantă că maine te sfârşeşti, poate că mintea cucereşte corpul (mind over matter). Poate că ei sunt deprimaţi şi de-asta nu ies din casă.

Dar din acelaşi motiv, la cei la care boala nu are şi componentă psihologică (aia bolnavi doar cu corpul), LDN nu are efecte miraculoase. EXCEPTÂND durerile cauzate de leziuni.

Fibromyalgia – Naltrexone Mediocre Results

http://multiple-sclerosis-research.blogspot.com/2014/07/low-dose-naltrexone-for-treatment-of.html 

http://multiple-sclerosis-research.blogspot.com/2011/05/ldn-of-low-dose-naltrexone.html

Start Rheumatoid Arthritis Treatment at EarliestPossible: Avoid the Same Mistake I Had Once Made

CELULITA E SUBIECT DE WEEKEND

Etimologic, vine din fr. cellule (celulă mică), la care s-a adăugat sufixul –ită (utilizat în medicină pentru a arăta inflamaţia structurii în cauză (ex: encefalită, hepatită, miozită, apendicită, amigdalită).

Bine, în engleză există cellulite şi cellulitis.

Dacă cellulite denotă estetica „neplăcută” a posteriorului feminin (that's how most female butts look like, get over it), cellulitis înseamnă inflamaţia de origine bacteriană a ţesutului subcutanat (care nu-i de glumă, depăşeşte problemele estetice, poate să evolueze în necroze, ulceraţii îngrozitoare ale pielii şi chiar decese).

 Dar să observăm problema istoric: 

Odată cu emanciparea femeii şi trimiterea ei la muncă pentru a obţine independenţă financiară în contextul primului Război Mondial, dar şi al marilor progrese realizate prin Revoluţiile Industriale, s-au dus pe apa sâmbetei şi căsătoriile aranjate. 

Adică nu se mai putea baza pe familie că îi găseşte sponsorul de care să se lege legal şi pe vecie (deşi divorţurile luaseră avânt, odată cu avocaţii).

Şi când tot ce contează când îţi cauţi perechea e persoana ta (aspect fizic, educaţie, muncă), e foarte uşor să ţi se inducă părerea că nu arăţi bine şi de-asta nu te vor bărbaţii. 

Deci, nişte „antreprenoare” au expus gagicuţe cu craci frumoşi care dansau de seara până dimineaţa, la saloanele lor de „înfrumuseţare” şi au spus că aşa trebuie să arate toate femeile, că altfel sunt indezirabile.

Apoi au inceput şi bărbaţii (opţional doctori, mai mult escroci) şmecheri antreprenorii. Nu a mai contat că diferenţele dintre ţesutul subcutanat al femeilor adulte, al fetiţelor şi al bărbaţilor sunt de natură functională. Că femeile din peşteri (unde omul a petrecut milioane de ani) stăteau cu plozii în jurul focului şi făceau haine, găteau, spălau etc., iar bărbaţii plecau la vânătoare. 

De-a lungul evoluţiei, bărbaţii au avut nevoie de musculatură dezvoltată (şi pentru că nu erau atât de necesari supravieţuirii, un barbat putând fi tatăl mai multor copii în acelaşi timp) nu trebuiau să facă faţă foametelor. 

În schimb, femeile au de ţinut un fetus de-a lungul celor 9-10 luni de sarcină, indiferent că afară e secetă sau iarnă, că afară plouă sau ninge. Mai trebuie şi alăptat, iar laptele este majoritar apă cu proteine şi grăsime (grăsime luată din depozite).

Grăsimea este energie de rezervă pentru organism. Ce mai, grăsimea este viaţă. 

Cel mai simplu mod de a depozita grăsimea este în jurul corpului. Aşa o ai cu tine tot timpul şi nu te încetineşte. 

Deci, organismul a găsit un mod ingenios de a depune grasimea la femei: sub piele, în jurul centrului de greutate (acolo unde nu îi îngreunează picioarele, dar nici nu îi cauzează neplăceri cu coloana) - pe fese şi imediat sub ele. 

Bărbaţii n-au treabă cu aşa ceva – ei trebuiau să vâneze, şi viaţa mergea înainte şi fără ei... unul singur să rămână în trib. 

Grăsimea se depozitează într-un ţesut conjunctiv lax (adică, relaxat), care permite acumularea unor cantităţi mari (că doar asigură supravieţuirea speciei şi neamului). De aceea şi pielea fină a femeilor permite acumularea masivă; pielea care acoperă această bancă de rezervă, se mulează perfect. Dar are aspectul pe care îl are.

Şi ajungem la miezul problemei: siguranţa femeilor în propria fiinţă. După milenii în care au fost agresate, dispreţuite, educate să ţină capul plecat, să nu aibă curaj, în aproximativ 100 ani au ajuns capi de familie, aducători de pâine, şoferite, doctori, ingineri, astronauţi, preşedinti.

Dar siguranţa în aspectul propriu... e la pământ.

Se lasa ameţite, prostite, de diverse poze ale unor adolescente pre-menstruaţie şi ascultă de „specialişti” care le spun că e vorba de celulita şi că ea e o boală care trebuie să dispară.

Fals! E grăsime necesară existenţei speciei şi dacă ai o greutate decentă în raport cu înălţimea, şi un raport plăcut vizual al corpului, aia eşti. De ce să-ţi faci griji? Tu să fii sănătoasă!

Că ţi se spune că ar trebui să cumperi un produs de zeci de lei? Sau că trebuie să transpiri într-o sală închisă, alături de persoane necunoscute, ca să câştige şi absolvenţii de la Sport un ban cinstit (care nu se bagă în recuperare fizică pentru că e mai mult de muncă şi cu oameni neputincioşi şi săraci)?

PS: pielea e considerată cel mai mare organ al oamenilor. Este prima barieră dintre noi şi mediul înconjurător (şi microbii din jur). Când este întreagă (fără tăieturi), ea nu permite trecerea invadatorilor. De asemenea, sunt foarte puţine substanţe chimice care pot trece prin piele, iar acestea sunt foarte toxice.

Ce fel de cremă/loţiune ar putea trece prin piele pentru a permite unui extract musai „natural” să topească grăsimea din „celulită”?

PPS: grăsimea asta a ajutat oamenii să ajungă pe lună, că fără ea muream din Era Glaciară. Nici un organism sănătos nu va renunţa la grăsime, cu tot sportul din lume, că doar ea se depune să nu incomodeze :). 

ŞTIAI CĂ POŢI FACE DOAR O INJECŢIE LA 2 SĂPTĂMÂNI?!?

Nu e o noutate că există tratament cu interferon ce se administrează subcutanat o dată la 7 zile.

Vorbesc, desigur, de gamma-interferonul utilizat în tratamentul hepatitei C (care nu dă cele mai bune rezultate, dar din cauză că virusul este rezistent – nu că forma asta de interferon ar fi ineficientă).

Adăugarea unei molecule de PoliEtilenGlicol (proces denumit PEGilare) la unele structuri de interes terapeutic (adesea, peptide, proteine şi anticorpi) poate îmbunăţi siguranţa şi eficienţa administrării. PEGilarea creşte durata de circulaţie în sânge şi diminuează imunogenicitatea (reacţiile pseudo-gripale), prin camuflarea structurilor în cauză faţă de sistemul imun.

Revenind la SM...

Ştim deja că sunt câteva molecule aprobate pentru imunomodulare (β-interferonii). Problema este că cei cu administrare subcutanată trebuie „injectaţi” des: la 2 zile sau de 3 ori pe săptămână. Deci, 6 sau 7 injecţii făcute în decursul a două săptămâni. Adică, 216 sau 252 injecţii pe an.

Vânătăi, sindroame febrile, mult paracetamol...Vacanţele? O spaimă cu transportul, alta cu menţinutul la frigider.

Nu e de mirare că mulţi pacienţi sar peste unele injecţii. Adică, au aderenţă (complianţă) mai scăzută la tratament. Asta înseamnă că nu se ţin de tratament corespunzător, iar ăsta este un motiv important pentru care ele nu funcţionează (se fac pusee, progresia bolii e mai accelerată).

Şi vine o variantă: PEGinterferon beta-1a. Nu trebuie făcut săptămânal, ci o dată la două săptămâni. 36 înţepături pe an. Numai gândindu-ne la deşeurile rezultate, e mai bine. Iar pacienţii nu mai pot avea scuze că „se înţeapă prea des”. Nu e o moleculă nou-nouţă, necunoscută, poate daunătoare pe termen lung; e o moleculă cunoscută, „sigură”, modificată pentru a fi injectată mai rar.

De-abia a fost lansat pe piaţă, iar în Marea Britanie se aşteaptă decontarea ei de către sistemul lor de sănătate.

Când va veni în România? (Medicamentul e aprobat, însă nu şi decontat – nu e importat)

Păi, la cum merg lucrurile, luna viitoare... 

PS: tratamentul „inovativ” pentru HepC e pe piaţa europeană de 3 ani de zile. România nici acum n-a negociat achiziţionarea tratamentului, pe care intenţionează să-l dea doar celor mai grav bolnavi pacienţi, cei care s-ar putea să moară din cauza altor afecţiuni – şi când se va întâmpla asta, vor decreta că tratamentul nu este sigur.

DIETA PALEO

Păi, la o Wikipedia distanţă, aflăm că (traducere proprie):

Dieta paleolitică (dieta paleo, dieta omului din peşteri) se bazează pe mâncarea ascendenţilor (stră-stră-stră-multi stră-bunicii) antici ai oamenilor de azi, adică ce ne imaginăm noi că ei ar fi mâncat: carne, nuci, fructe de pădure, excluzând mâncarea la care ei n-ar fi avut acces, precum lactatele.

Am ascultat un filmuleţ al unei dne care se recomanda ca având SM şi, în stilul martorilor lui Yehova, povestea ce viaţă minunată are acum, că ţine în casă alimente proaspete (americanii înţeleg prin asta legume proaspete care trebuie gătite, fructe proaspete, chiar carne negătită de la măcelărie) şi găteşte zilnic ceva (comentariul ei: chiar dacă e greu).

  

Acum, ce mai pot eu comenta?

Poate unul din singurele avantaje ale traiului într-o ţară ca România este tradiţia culinară, un melanj de culturi: turcească, rusă, franţuzească, germană şamd. Noi avem câte ceva de la toţi şi facem mâncare românească bună.

N-am văzut familie, nici chiar celibatari, care să nu ştie să gătească ceva: ouă fierte/ochiuri/omletă, cartofi prăjiţi/fierţi, carne prăjită/la cuptor, orez fiert, paste bolognese, supă/ciorbă.

Sigur, preţul prea mare al mâncării congelate, moda vremurilor şi salariul lunar redus nu le-au permis alor noştri să ne crească cu porcărele. Dar ei gătesc, ne-au gătit. Aşa ne-au crescut.

Chiar dacă reglăm prea mult din pâine şi asta ne îngraşă şi îmbolnăveşte de diabet de tip II (cu pastile) şi inimă. Aşa e cu sărăcia... Ne-om educa şi în privinţa asta la un moment dat.

Noi, românii, ştim să gătim. Ba chiar ne interesează Jamie Oliver (care se luptă cu obezitatea pediatrică cauzată de junk-food – chipsurile sunt cele mai sănătoase feluri de mâncare ale acelor copii).

Prima problemă a acestei diete e că ea se bazează pe PREMISA că OAMENII PEŞTERILOR NU AVEAU BOLI AUTOIMUNE.

N-aveau medicină, nu ştiau să comunice peste generaţii prin scris şi trăiau în triburi care se omorau între ele pentru teritorii. 

Nu existau concepte de boală pentru că luptau zilnic pentru mâncare, care însemna viaţă. 

Bătrânii lor longevivi aveau media de viaţă de 40 ani. 

Ce le mai păsa lor de un individ care nu mai putea merge, când îi mâncau animalele sălbatice? 

Deci, nu aveau personal pregătit în sănătate (doar şamani şi spirite), nu aveau tehnici de investigaţie, nu aveau RMNuri, nici google şi nici mobile (!!!).

Pe de altă parte, ştim că există boli autoimune şi la animale. Şi animăluţele alea nu mânâncă doar jeleuri şi unt de arahide (n-am vrut să fac referire la peanut-butter & jelly, dar aşa a ieşit), că n-au mame cu portofele grase care să le plătească la supermarket.
Deci nu doar oamenii sunt speciali.

Ideea este: mâncaţi normal! Aţi fost educaţi să mâncaţi echilibrat, mâncare gătită în casă din legume, carne, fructe proaspete.

Dacă un stat produce naţie de consum de junk-food, iar ei acceptă, e treaba lor. Jumătate din preţul de producţie e reprezentat de conservanţi şi potenţiatori de arome identic naturale, aproape toate stabilizate sub formă de săruri de sodiu.  

Normal că după ce faci tranziţia de la o dietă bazată pe porcărele, la una în care nu ai introduse grăsimi saturate artificial, arome şi coloranţi, te surprinde că există viaţă după junk-food, şi că ea arată mai bine.

Să nu credeţi că sunteţi bolnavi şi aveţi SM sau altă boală pentru că mâncaţi ciorbă dreasă cu smântână, cartofi gratinaţi, pilaf cu carne, paste cu brânză sau plăcintă cu mere. Sau pentru că vă răsfăţaţi cu ciocolată, frişcă, cafea sau chiar cola.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de oportunişti care vă sperie că nu faceţi ce trebuie pentru voi. 

Dacă ar fi aşa uşor, n-ar mai fi 3046 bolnavi incluşi oficial pe Lista de tratament al sclerozei multiple (şi mă întreb din ce fonduri subfinanţate trataţi) şi cine ştie câte mii în aşteptare.