Se afișează postările cu eticheta forme SM. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta forme SM. Afișați toate postările

vineri, 14 august 2015

DE VACANŢĂ: BĂUTURILE ALCOOLICE

Ce e vara fără o bere rece sau un cocktail aromat?

Se zice că „alcoolul face rău la creier” (deşi nu am găsit greu articole ştiinţifice care să zică asta pentru SMişti – majoritatea vorbesc de impactul psihiatric al excesului). Dar şi apa în exces e rea.

Ca să descreţim frunţile şi pe cei care judecă extremist orice (viaţa nu e doar alb şi negru, şi nici măcar nuanţe de gri – viaţa este o multitudine de nuanţe), când ne răsfăţăm puţin (!!!) cu alcool, ajungem (cei cu forma recurent-remisivă) ceva mai greu la baston/cârjă.

Nu vorbim de teste făcute in vitro, când se îmbată celulele cu etanol şi se verifică câte mai supravieţuiesc după câteva ore. Nici de studii realizate în clinici de dezalcoolizare.

Aşadar, istoricul a numeroşi pacienţi cu forma recurent-remisivă a arătat: consumul moderat de alcool, de vin, consumul zilnic, dar şi ocazional, de cafea, şi peşte (gras sau slab), sunt benefice pentru pacienţii SM-RR. Fumatul zilnic nu e bun pentru pacienţi.

Pacienţii care au consumat cantităţi MODERATE de alcool au ajuns mai greu la EDSS 6 (sprijin pentru mers, baston/cârje/cadru), faţă de cei care nu au băut deloc.
De asemenea, cafegii au beneficiat de un efect benefic, în timp ce ceiştii (cei care beau ceai), nu.
Orice fel de peşte consumat des i-a ajutat pe SM-RR să se menţină pe picioare mai mult, faţă de cei care mănâncă peşte mai rar de o dată la lună.

Pentru cei cu forma progresivă, doar consumul de peşte este considerat benefic.




Ţineţi minte, nici nu se recomandă mai mult de un pahar ocazional!

Şi, dacă nu vă simţiţi bine după ce consumaţi alcool, e modul organismului de a spune „nu-mi place, nu mai vreau!”. Deci nu vă forţaţi, că sigur nu vă face bine.

vineri, 10 iulie 2015

(OCAZIONAL) NU FII SCHIZOFRENIC

Da, SM e naşpa. Suge şosete nespălate.

Şi nu-i ştii cauza, şi e frustrant.
E FRUSTRANT!!!

E diferită pe grupe de pacienţi, deci probabil are cauze diferite, influenţe genetice diferite, factori agravanţi diferiţi.
Sunt disponibile doar câteva molecule, care nu abordează boala la sursă, ci cât de cât efectele.

Dar asta NU-ţi dă nici un drept să vorbeşti cu o entitate morbidă.
În definitiv, SM = leziuni, leuconevraxita = inflamaţie.
Nu le scrii scrisori de amor/ură, nu întreţii relaţii cordiale cu leziunile şi inflamaţia. E logic, nu? 


SM nu e duşmaul tău, nu e prietenul tău; e o boală. Nu trebuie să mulţumeşti/să reproşezi cuiva că ai SM.
SM nu ţi-a salvat viaţa. E nasol că te omoară chiar acum.

Cum spuneam, toată situaţia suge şi nu e de invidiat.

Dar să nu ne lamentăm mai mult decât trebuie.

Şi nu, SM nu este un prieten imaginar cu care să porţi dialoguri/monoloage interioare.

Nu mai poate SM că te deranjează şi-ţi face rău. Nu o să-şi ceară scuze că îţi cauzează neplăceri şi-ţi dă viaţa peste cap. Pentru că-i o boală, nu un infractor.


marți, 2 iunie 2015

PROGRAMUL NAŢIONAL DE TRATAMENT AL BOLILOR NEUROLOGICE




Unităţi care derulează subprogramul (11 în total, pentru toată ţara):

Eliberarea medicamentelor specifice se face în baza prescripţiilor medicale conform Registrului de tratament al bolnavilor cu scleroză multiplă.

Bineînţeles, nu există pacienţi în aşteptare. Doar persoane diagnosticate, încă netratate şi nerecunoscute oficial de Ministerul Sănătăţii.

duminică, 31 mai 2015

EDSS, EVALUAREA DIZABILITĂŢILOR ÎN SCLEROZA MULTIPLĂ

Scorurile funcţionale se referă la examinarea următoarelor funcţii: piramidală, cerebeloasă, ale trunchiului cerebral, senzitivă, vizuală, ale tractului gastrointestinal şi vezicii urinare, mentală (dispoziţia şi funcţiile neurocognitive).

Scorurile EDSS de la 1.0 la 4.5 se referă la pacienţi care sunt capabili să se deplaseze şi scorul total este definit de scorurile funcţionale. În cazul scorurilor EDSS între 5 şi 9.5, pacienţii au dificultăţi de deplasare şi sunt conferite echivalenţe ale scorurilor funcţionale.

marți, 5 mai 2015

CUM SE MANIFESTĂ? TABLOU CLINIC, SIMPTOMATOLOGIA

Variat, în funcţie de focarele avute, 
în funcţie de frecvenţa şi rapiditatea cu care se produc şi sunt cicatrizate aceste leziuni, 
în funcţie de abilitatea de preluare a funcţiilor de către axonii din jur.


Adică, în funcţie de noroc.

La început, când începe să se diagnosticheze, un bolnav cu SM poate va acuza probleme vizuale (orbiri temporare), auditive (ţiuit), de echilibru (ameţeli chiar stând pe scaun), de senzaţii tactile (ace în degete, senzaţia de dezgheţ), de control a mişcărilor membrelor (tremurături, chiar şchiopături, împiedicări). 
De obicei, există mai multe precendente asemănătoare cărora nu le-a dat importanţă, însă episodul prezent e greu de ignorat.

Dacă boala rămâne nediagnosticată şi netratată, începe să aibe din ce în ce mai multe simptome.



SM evoluează sub câteva forme: 


SM-RR: episoade de acutizare sub formă de pusee, în timpul cărora manifestările sunt diferite atât ca intensitate, dar şi ca gravitate, în funcţie de localizarea focarelor de scleroză, urmate de perioade de timp în care aceste manifestări dispar sau se diminuează foarte mult. Totuşi, unele asemenea pusee îi pot lăsa pe bolnavi cu handicapuri permanente.

SM-SP începe ca SM-RR, însă pe măsură ce timpul trece, starea se agravează între pusee, neexistând o revenire la „normal”.

SM-PP: progresia bolii este lentă, dar sigură; manifestările apar, dar nu dispar (nu există perioade de remisie). Cu viteze mai mari sau mai mici, bolnavii doar se degradează.

SM-PR: înrăutăţire constantă între pusee. 

Unii bolnavi pot trece dintr-o formă în alta, de obicei, evoluţia fiind spre rău, nu spre bine.


*forma „benignă e folosită de unii oameni sănătoşi şi ignoranţi pentru a-i încuraja pe cei diagnosticaţi sau de escroci pentru a-şi demonstra capacităţile de vindecători.
Deşi progresia bolii este mai lentă (de progresat, tot progresează), aproximativ jumătate din pacienţii cu SM „benignă au:
  • tulburări cognitive (adică nu mai gândesc, nu mai judecă clar);
  • oboseală cronică (care îi împiedică să-şi facă treaba cum trebuie);
  • depresie (factor de risc în suicid, pentru că îi izolează de prieteni).
Ce e benign în depresie, lipsa gândirii, izolare şi oboseală? 
A fi legumă relativ-funcţională nu e benign!!!