Pot să-ţi spun verzi şi uscate, şi mulţi se vor jura că
ştiu răspunsul.
Sunt multe ipoteze (infecţioase, genetice, metabolice,
nutriţionale, geografice etc.), încă neconfirmate, iar cele care surescită cel
mai mare interes, atât din partea pacienţilor, dar şi din partea escrocilor,
vor fi discutate separat (la cerere).
Se ştie, însă, că oameni din diferite colţuri ale lumii,
cu diferite obiceiuri alimentare, strămoşi diferiţi, fac scleroză multiplă care
se manifestă la fel. Şi persoane care trăiesc în aceeaşi comunitate manifestă
altfel boala.
La animale, modelul şoricesc de encefalomielită acută
experimentală (EAE) este indus prin administrarea în sânge a unor proteine ce
se regăsesc doar creier. Astfel, sistemul imunitar reacţionează fără
discernământ împotriva ţesutului cerebral. Chiar dacă aşa s-au obţinut
tratamente pentru scleroza multiplă, implementarea acestora la om a întâmpinat
obstacole, tocmai pentru ca reacţiile animalelor au fost mult mai bune (favorabile, îmbucurătoare) decât
ale bolnavilor.
Până acum, s-a mai observat doar encefalomielita spontană
a macacului japonez (Ann Neurol. 2011 Sep; 70(3): 362–373.), foarte
asemănătoare SM. Apare doar la maimuţele cu predispoziţie genetică, şi se poate
asocia cu prezenţa în organism a unui nou identificat herpesvirus simian
(specific maimuţelor). Se poate ca în viitor cercetarea cazurilor de la macaci să ajute la
elucidarea bolii bolnavilor cu SM, sau se poate să ajute doar o categorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu