DE CE TINERI, ŞI NU BĂTRÂNI? DE CE FETE, ŞI NU BĂIEŢI?

Nu-ţi trăieşti viaţa în alb şi negru, nu mai judeca în extreme!

Bolile autoimune se declanşează din tinereţe, dacă nu, chiar din copilărie, şi se fac resimţite mai repede sau mai încet, în funcţie de om.

În cazul SM, imunitatea începe atacul asupra creierului din copilărie/adolescenţă, însă nu resimţim asta atunci. Locul fiecărui atac (placa de scleroză) distruge un pic din substanţa albă (mielina din jurul axonilor), însă neuronii mor la ceva timp după aceea. De-abia când au fost distruşi mai mulţi neuroni importanţi dintr-o anumită funcţie (senzaţie tactilă, senzaţie dureroasă, mişcare etc.), ne dăm seama că se întâmplă ceva acolo. De regulă, asta înseamnă după câţiva ani, adică în tinereţe.

Fetele sunt mai sensibile la schimbări, remarcă mai uşor diferite stări, senzaţii, deficienţe, şi se duc repede la doctor să vadă despre ce e vorba.

Băieţii în schimb, au şi alt status hormonal (ştii, testosteronul) care întârzie manifestarea simptomelor, dar nici nu intră în panică la fel de uşor. Leziunile apar chiar dacă ei nu le resimt imediat.

Deci, în final, boala loveşte relativ egal:

• femeile remarcă şi acuză modificările mult mai repede, aşa că sunt diagnosticate la vârste sub 45 ani;

• bărbaţii observă diferite dureri şi senzaţii ciudate, însă evită doctorii, şi situaţia devine de nesuportat cu creşterea numărului de leziuni, când ei au, în medie, peste 35 ani.

Pe bune? Dar eu ştiu mulţi băieţi diagnosticaţi la vârste tinere, în jurul vârstei de 25 ani.

Asta pentru că acum avem acces la metode de investigaţie (ex. RMN - e de bază, dar nu le exclude pe celelalte), şi au fost urmăriţi foarte mulţi pacienţi de-a lungul timpului, pentru a se putea trage concluzii cu privire la boală.