De
ce este necesar? Pentru că încă nu există tratament neinjectabil la fel
de eficient sau care să aibă, măcar, efecte adverse mai mici.
Aşa
că, resemnată, mă îndrept spre frigider şi recuperez o seringă (fac tratament injectabil SUBCUTANAT) din cutia de
plastic în care ţin medicamentele.
Pentru
ca aerul din interiorul seringii preumplute să se orienteze spre ac, aşez
seringa vertical într-un suport de pixuri.
În
răstimpul de 5 minute până se încălzeşte conţinutul, iau 400 mg ibuprofen
(întotdeauna îi cer farmacistei cele mai ieftine pastile), îmbib o dischetă de
vată cu alcool sanitar* şi încerc să identific o zonă în regiunea din faţă a
picioarelor în care pot să strâng pielea ca să mă injectez.
Când
am găsit zona, aplic tamponul de vată cu spirt şi pregătesc seringa, îndepărtându-i
capacul şi eliminând bulele de aer.
În
timp mâna non-dominantă strânge zona pe care tocmai am dezinfectat-o, ţinând
seringa între primele trei degete ale mâinii dominante, cu cotul sprijinit de mânerul
scaunului, aduc vârful acului la nivelul pielii, inspir, tălpile transpiră în
mod reflex, şi încerc să introduc acul…
Dacă nu am noroc, pielea e
tare şi e greu să introduc acul. Dacă am noroc, acul intră „ca în untură”.
Oricum,
după ce acul este introdus în totalitate sub piele, mut degetul arătător pe
pistonul seringii şi pun presiune pe el, ca să injectez conţinutul încet. Şi nu
mă opresc până când nu am injectat tot serul şi număr până la cinci. Apoi,
încet, scot acul si eliberez pliul.
*alcool
sanitar – nu ştiu dacă şi voi aţi observat, dar spirtul produs după scandalul
diluării dezinfectanţilor miroase a alcool etilic, cu un uşor iz parfumat
floral, care se evaporă rapid; înainte, era un fel de apă bleu care se evapora
lent.