mergeam
să îmi discut problema cu doctoral-medic profesor universitar pe problema mea.
Şi îl
intrebam dacă el consideră că are mijloacele necesare pentru a mă ajuta.
Daca
nu le-ar fi avut, iar problema mea medicală suporta un dram de amânare, aş fi făcut
apel la autorităţile în domeniu pentru a ajuta spitalul în cauză să fie dotat
cu cele necesare.
Dacă
nu ar fi avut experienţa necesară, l-aş fi intrebat pe prof. univ. pe cine
consideră experimentat şi dacă nu consideră că doctorii din subordinea lui pot învăţa
ceva de la el.
Apoi
îl rugam să aranjeze să aducem expertul în cauză în România, şi să mă opereze.
Simultan, cei care încă intră în sălile de operaţie aveau şansa să înveţe ceva
nou.
Şi
mi-aş fi menajat pe cât posibil operaţia, că niciunui medic nu-i place sa-ţi baţi
joc de munca lui. Oricum, vine vacanţa. Oricum, nu s-ar fi pus problema să nu
muncesc intelectual.
Internetul e o invenţie minunată, nu-i aşa?
Dar
la final voi fi ajutat cu dotarea unei secţii de spital sau măcar aş fi ajutat
cu obţinerea de experienţă a personalului medical, care să „dea mai departe”
informaţia, ştiinţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu