Statul NU ne-a
târât prin şcoală pentru a ne urâţi copilăria, ci pentru a obţine ceva de la
noi: productivitate atunci când devenim adulţi.
Din acest motiv, orice boală care te aduce în
imposibilitatea de a lucra produce o pagubă Statului.
SM (şi multe alte boli autoimune) se instalează din
tinereţe, pe la 20 ani, începe să creeze primele probleme până la 30-40 ani,
apoi îşi continuă treaba cu leziunile neuronale. Ea ucide lent şi indirect, dar
oamenii cu SM pot să lucreze o anumită perioadă de timp, până când
dizabilităţile (handicapurile) îi depăşesc.
Până mai ieri (acum câţiva ani), nu existau atâtea
medicamente disponibile pentru ca această progresie să fie încetinită, deci
soarta oricărui bolnav era pecetluită.
Astăzi, nu ar mai fi cazul (dar listele Ministerului Sănătăţii sunt incomplete – voit sau doar incompetent?).
De ce e bine să lucrezi? Evident, pentru că salariul
înseamnă bani mai mulţi decât pensia socială, şi banii înseamnă independenţă
financiară.
Apoi, pentru că un program zilnic (sculat, îmbrăcat, mers
la serviciu, lucrat la altceva în afara propriei depresii, întors acasă,
cumpărături, toaleta de seară, somn pentru că ai avut şi ocazia de a obosi
psihic) îţi ordonează viaţa şi îţi ajută creierul să facă faţă mai uşor
„bătăii” aplicate de sistemul imunitar. Îl ajută pe creier să se regrupeze şi să refacă
unele conexiuni axonale (adică, să compenseze) – în limitele normalului,
bineînţeles.
Michela Ponzio et et., Workers with disability: the case of MULTIPLE SCLEROSIS, Original
Article. Neurological Sciences, Official Journal of the Italian Neurological
Society 2015, DOI: 10.1007/s10072-015-2265-3:
„It is important also the concept of patient
empowerment defined as a process to help patients develop knowledge, skills
and awareness of their value and need in order to enable them to take a
responsibility for their medical treatment and increase their autonomy.”
De asemenea, este important conceptul împuternicirea pacientului, definit ca procesul prin care pacienţii sunt ajutaţi să-şi dezvolte cunoştiinţele şi abilităţile şi să-şi conştientizeze valoarea şi nevoile, pentru a le permite să-şi asume responsabilitatea tratamentului medical şi pentru a le creşte autonomia.
„Patients associations are very sensitive to this topic
because a greater empowerment could improve communication with supervisor and
colleagues in order to solve work-related problems and increase the negotiation
capacities to improve work accommodations according to the condition and need
of the worker.”
Asociaţiile de pacienţi sunt foarte receptive la acest subiect, deoarece conferirea unei puteri autonome mai mare ar îmbunătăţi comunicarea cu şefii şi colegii pentru a rezolva problemele legate de serviciu, şi ar mări abilitatea de negociere în obţinerea unor facilităţi de acomodare conforme cu boala şi nevoile salariatului.
„Finally, we should not forget that governments at the
national and European level are now recognizing that maintaining people with
chronic diseases in employment will not only significantly reduce invalidity
benefits, but will also ensure continued contribution to national social
security systems.”
Trebuie menţionat faptul că guvernele Europene recunosc faptul că menţinerea persoanelor cu boli cronice în câmpul muncii nu doar că va reduce semnificativ ajutoarele de invaliditate acordate, dar va asigura o contribuţie continuă la sistemele de siguranţă sociale naţionale.
- propria atitudine faţă de serviciu – anxietate, stres, sentimentul de copleşire, lipsa motivaţiei;
- temperatura mediului ambiant;
- simtomele – oboseala şi slăbiciunea.
- propria atitudine faţă de serviciu – optimism, interesul şi motivaţia faţă de serviciu, cunoaşterea propriilor capacităşi şi abilităţi;
- interacţii sociale;
- resursele emoţionale proprii (nu ştiu ce înseamnă asta);
- suportul familiei şi ajutorul cu treburile casei (că doar nu le faci singur pe toate);
- atitudinile faţă de ceilalţi de la locul de muncă – înţelegerea angajatorului şi colegilor;
- mediul de muncă – munca de pe scaun, temperatură ambientală potrivită, posibilitatea de a avea propriul ritm/de a lua pauze la nevoie, program de muncă flexibil, grup de muncă stabil, locuri de parcare sau transport accesibil;
- boală stabilă (adică, să aibe pacienţii acces la tratament de devreme, ca să poată să meargă la serviciu şi să-şi plătească taxele, bă miniştrilor, secretarilor de stat de la birou, şefilor de Case de Asigurări de Sănătate şi „consilierilor”).
Guvernele ţărilor Uniunii Europene au ajuns la concluzia
că menţinerea persoanelor afectate de SM în câmpul muncii reduce cheltuielile
pentru invaliditate şi asigură o contribuţie la sistemul naţional de securitate
socială. Bine, ăia au la conducerea structurilor din guvernele
naţionale oameni capabili.
Comparativ cu guvernele ţărilor care au incapabili în
conducere, suntem „fraţi”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu