MÂINE E LUNA VIITOARE?

Dacă aş ştii că pot conversa cu persoane care îşi asumă ceea ce declară public din funcţiile pe care le-au dobândit prin NUMIRI PUBLICE, nefiind secondate de competenţe medicale demonstrate (doar diplome), aş avea pe cine să întreb:

LUNA IULIE E LUNA VIITOARE???

Moleculele noi intră în uz?

Sau o lăsăm pe altă lună viitoare?

VRACII NE FAC RĂU

De ce insist ca aceşti escroci să se reorienteze doar către sănătoşii dispuşi să le urmeze invenţiile sfaturile „bazate pe ani de experienţă”?

Pentru că, din exterior, când auzi că BOALA GRAVĂ* FĂRĂ LEAC/CU LEAC COSTISITOR PENTRU BUGET ŞI PENTRU INTEGRITATEA BOLNAVULUI se vindecă la fel de bine (şi fără efecte secundare) prin dieta minune al lui X, te intrebi de ce mai primesc bolnavii aceia tratament medicamentos scump de la stat, nu?

*orice boală autoimună/degenerativă/infecţioasă/genetică/metabolică/canceroasă/etc.

Chiar aşa, de ce să nu se suplimenteze confortul din penitenciare, că e clar nevoie de aşa ceva, iar bolnavii incurabil să fie vindecaţi tun de... ăştia cu „experienţă” în quinoa şi exotisme?

– Ia să nu mai mănânce, dom’le, pâine, că aşa a zis burtosul ăla care zicea că e doctor în timp ce înfuleca covrigi cu susan (susanul e sănătos, se ştie!)! Ce, dăm bani la FNUASS ca ăştia să mănânce pâine? 

AUTO-ÎMBĂLSĂMAREA | SELF-EMBALMING

Da, aţi citit bine.

Am primit un comentariu la postul „Răutăcisme de weekend” de la Rich Murray (MA Boston University Graduate School 1967 psychology, BS MIT 1964 history and physics), în care era un pasaj incomplet din postarea lui „Methanol (formaldehyde) toxicity, in humans only, comes from aspartame, cigarette wood peat smoke, fresh tomatoes, unfresh fruits and juices in cans and jars -- WC Monte paradigm since 2007 -- ADH1 enzyme forms free floating formaldehyde inside cells in 20 tissues: Rich Murray 2015.06.02”

Aşa că are şi o variantă în engleză, mai jos.

Trebuie început prin faptul că el s-a concentrat pe efectele acestui bau-bau, metanolul provenit din aspartam. Nu ştiu dacă a cercetat personal sau doar a consultat literatura de specialitate/alte bloguri.

Lanţul metanol – formaldehidă – acid formic

Organismul interacţionează cu mediul şi prin procesele metabolice pe care le are. Direcţionarea lui într-un sens sau altul îi garantează supravieţuirea. Celula moare când metabolismul este echilibrat.

Aşadar, pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării, celulele şi-au dezvoltat, încă din faza unicelulară a vieţii, enzime. Minunate molecule care influenţează şi grăbesc un proces biochimic.

Pentru că ele fac şi desfac, enzimele sunt folosite şi în detoxifiere.

Metanolul este un toxic – trebuie eliminat. Aşa că este oxidat la formaldehidă (ingredientul de bază din formol, ăla folosit la îmbălsămări), care nici ea nu e o moleculă prietenoasă celulei. Deci, o oxidează şi pe ea la acid formic, care devine apă şi bioxid de carbon (pe care le expirăm şi excretăm urinar).

Surse de metanol (rezumat şi comentarii proprii)

©Woodrow C. Monte PhD, RD Professor Emeritus of Food Science and Nutrition, March,2010:

Ţigaretele şi fumul de ţigară;

Fructele şi legumele (şi sucurile lor) conservate, îmbuteliate, ambalate aseptic în cutii de carton sau plastic (aproape că nu înţeleg care e problema – sucul sau recipientul);

Coacăzele şi roşiile (pătlăgelele roşii)

„Bineînţeles, cultura culinară europeană (e material american, ce vreţi?) are metode de îndepărtare a metanolului din roşii (faţă de incultura americană), făcând astfel sosul de roşii sigur pentru consumul uman.”

„Nu e vreun motiv să nu te răsfeţi cu câte o felie ocazională de roşie negătită dintr-o salată sau un chizburgăr (cheeseburger). Doar cu moderaţie, bineînţeles! (vorbim de roşii)

Excepţia italienească şi franţuzească: „fierberea îndelungată”

Şi acum începe dovada irefutabilă: „Înainte de sucurile dietetice, introduse în magazine acum 25 ani, Italia avea o incindenţă extrem de redusă a SM, chiar dacă italienii consumă cele mai multe conserve de roşii din lume per capita.”

SIGUR! N-are nici o legatură cu accesul la mijloacele de diagnostic, cu faptul că femeile nu mai sunt casnice şi nu stau să le pună propriilor copiii scutece la 36 ani! Nici cu faptul că în Italia (ţară latină) era ruşinos să fii bolnav şi, mai ales, fata să rămână neluată de vreun bărbat păros (şi puturos). Şi nici o legatură cu neseriozitatea specifică mediteraneenilor în a raporta corect cazurile apărute. 

Deci, ne bucurăm că, deşi conservele de roşii conţin suficient metanol încât să ne omoare, putem să facem sos de roşii fierbându-le...

"Mamele italience, de obicei, golesc conservele de roşii zdrobite sau tăiate într-o crăticioară, dimineaţa devreme, şi le lasă să fiarbă cel puţin 3 ore, pentru a căpăta aromă şi consistenţă (!!! ele nu muncesc???), iar metanolul face puf! şi dispare.

Aspartamul este descompus, moleculă la moleculă, în metanol. Cică fără sucuri dietetice sau alte alimente „de dietă”.

Când temperatura aspartamului depăşeşte 30 °C, metanolul din aspartam (deşi vorbim de legături chimice stabile) se transformă în formaldehidă, apoi în acid formic, care cauzează acidoză metabolică (alt bau-bau). Intoxicaţia cu metanol seamănă cu SM; astfel oamenii sunt diagnosticaţi eronatcu SM. 

Vai, le voi spune tuturor cunoscuţilor mei, cei care beau cola zero zahar şi alte sucuri de-astea, oameni care n-au leziuni neurologice, care n-au anticorpi antinucleari, care n-au psoriazis şi nu au nici o problemă cu tiroida sau articulaţiile, să nu mai bea! Pentru că eu n-am băut, dar am făcut boala!

Alimentele afumate (peşte şi cărnuri), pentru că, în literatura englezească, metanolul este denumit şi „wood alcohol” (alcool distilat din lemn), deci musai lemnul natural e rău (nu-i bai, folosim melamina, chinezii aşa au omorât caţei şi bebeluşi). Focul eliberează metanolul (tot ăla care se evaporă din sucul de roşii fiert, însă rămâne în alimentele încălzite peste punctul de volatilizare a metanolului). 

Logic, unde se mănâncă afumatură, incidenţa SM e mare (coincidenţă: tot acolo se investesc bani în sistemul medical, ca mecanism de economisire pe termen lung!)

Se afirmă că scoţienii sunt lideri mondiali la SM, dar Canada e în top:

Contra-exemplu cu insulele Faroe, că cică acolo nu ştiau de afumături (neavând lemn) sau SM până când nu au intrat cotropitorii cu ţigaretele şi alimentele conservate, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sau, poate, au venit cu doctori după ei, şi i-au diagnosticat pe tinerii care începeau să nu se mai ţină pe picioare.

Cred că e de vină medicina pentru existenţa SM, nu?

Lichiorurile din fructe putrede (fermentate): fermierii europeni recuperează fructele căzute pe pământ, le ţin în cazane până când se termină sezonul, apoi le procesează şi obţin alcool distilat. Problema e că fructele stricate sunt contaminate cu bacterii ce eliberează metanolul din pectină.

Sigur, majoritatea beţivilor de la ţară din România au SM, nu???

Nici măcar nu sunt atâtea intoxicări cu metanol pe cât te-ai aştepta, ceea ce înseamnă că la noi (încă) se distilează bine material de calitate, nu ca ăia morţi de metanol la începutul anului.

În altă ordine de idei, pectina (adică, direct coaja de mere) e adaugată de „gospodine” când fac gem de fructe care nu prea se întăreşte. Deci, mamele şi bunicile sunt de vină că au făcut gemuri, iar copiii au mâncat, şi apoi, la 15 ani distanţă, s-au ales cu SM.

Şi doctorii, că există şi ştiu să diagnosticheze. 

Şi tehnica, că face aparatura RMN şi "vede" leziunile. 

Şi bolnavii, că vor să fie diagnosticaţi, apoi trataţi, ca să fie şi ei OK per total.

Dr. Monte crede că aspartamul şi o serie deprocese organice secundare ingestiei acestuia reprezintă cauze ale SM. Deci, încurajează lumea să evite alimentele ce conţin aspartam (eu nu consum şi nu am consumat de-astea şi tot am leziuni multe) sau metanol (nici de-ăla nu consum).

https://en.wikipedia.org/wiki/Aspartame

up next, the English version

RĂUTĂCISME DE WEEKEND

„Un om informat va sti, atunci cand va vrea sa se vindece, ceea ce trebuie sa faca.                La solicitarea unor pacienti, incerc sa clarific unele aspecte, situatii, sperand sa vin in intampinarea acestora intr-un mod cat mai edificator.Poti sa te vindeci, daca ai idei preconcepute si teorii eronate asupra tratamentelor?  Sunt persoane care dupa ce si-au distrus propria sanatate sau pe a celor apropiati, cheltuind sume mari de bani pe tratamente nocive, invazive si ineficiente, devin brusc suspicioase si foarte, foarte chibzuite, cand se vad puse in fata unor tratamente ieftine, nenocive, noninvazive si generatoare de viata si sanatate, dorind sa stie, si cu cat mai multe detalii, daca nu cumva, apa pe care trebuie sa o bea, poate sa le afecteze sanatatea.Poti face terapie radio si terapie chimica (mai ales cand se intind pe durate lungi de timp-luni de zile si pana la un an), sa-ti otravesti organismul, si sa speri la vindecare si viata? Poti spera sa vindeci autismul cu saltimbanci, scleroza multipla, lupusul, colita ulcerativa si boala Crohn cu corticosteroizi si AINS sau psoriazisul cu unguente, cand aceste boli sunt boli structurale? Poti sa invingi boli precum Parkinson sau Alzheimer cu tratament simptomatic si neuroprotector, cand aceste boli au la baza dezechilibre celulare? „

M-am informat despre şi nu mi-a plăcut ce-am aflat.

În primul rând, când argumentezi că nutriţia face şi drege, ar trebui să ai 100 ani în buletin, 50 pe faţă şi 35 la corp. Nu 40 ani în buletin şi aspect de bunic cu cadru.

În al doilea rând, citiţi aici: Nutriționiști, dieteticieni și pseudonutriționiști.

Oamenii care achiziţionează o locaţie intesantă, o renovează cu firmă luminoasă scrisă cu litere caligrafiate, au pliante (flyere), poartă halate albe (care nu îi cuprind peste burtoacă), folosesc cuvinte pompoase, precum hidraţi de carbon sau esteri ai acizilor graşi, tot impostori sunt, şi ei încearcă să escrocheze prin VÂNZAREA DE SPERANŢE FALSE.

V-am mai povestit eu cum e cu dieta care te vindecă de orice: e un bau-bau la americani, şi de-asta în toate cărţile de bunăstare (well-being) şi stil de viaţă (life-style) li se spune să halească mai puţin, că altfel fac poc(!). Ei, ideea reinventării dietei a fost preluată cu succes de toţi oamenii care n-au o meserie activitate mai bănoasă.

În realitate, e vorba de regula bunului simţ (rule of thumb): câte puţin din fiecare, mai multe vegetale crude, mai uşor cu pâinea, subţirel-tranparent cu dulciurile şi deloc cu semi-preparatele şi ambalatele gata de consum. Simplu, nu? Şi nu v-am luat bani ca să vă spun asta :).

!!! Nu vorbim de bolile de nutriţie şi metabolism (celebrul diabet), pentru care e necesar să se ducă bolnavii la doctor, nu la vraci, şi să coopereze cu dieta (care e destul de strictă).

Data viitoare, vă explic de ce aceste mici „afaceri” pot să facă rău colectiv.

PANACEUL LDN

Later edit:

Individuals who are normally resistant to consuming mainstream pharmaceuticals are nonetheless often willing to trial LDN. Patient affinity for LDN may be driven somewhat by the “low-dose” preface, which can be agreeable to individuals who have experienced negative side effects from other medications. Clinicians prescribing LDN should be aware that many patients will come into the treatment with considerable expectations which could drive placebo effects. Patients may even approach a clinician with a specific request to be prescribed LDN.

Drogurile opioide (morfina, metadona, hidrocodona, oxicodona), deopotrivă şi analgezice (de-alea de iau durerea cu mâna), se leagă la receptorii pentru endorfină din creier, receptorii care recepţionează durerea. Ei bine, când receptorii de durere sunt ocupaţi de aceste substanţe, nu se mai percepe durerea FIZICĂ (nu „spirituală”) la fel.

Naltrexona intră în competiţie cu drogurile astea (adică, se bucură să ajungă prima la receptor) şi îl ocupă (stă în braţe la receptor). DAR nu îl activează.

Aşadar, un dependent de opioide tratat cu naltrexonă se poate droga cu favoritele lui: drogurile în cauză nu se vor mai lega dereceptorii neuronilor (că acolo tronează naltrexona) şi nu îi vor mai induce drogatului senzaţia de „bine”care îl făcea să tot consume. Aşa se dezvaţă de droguri şi termină cu adicţia.Şi fără senzaţii neplăcute de sevraj (cică).

Pe acelaşi mecanism, despre LDN (Low Dose of Naltrexone = doze mici de naltrexonă) s-a emis IPOTEZA (că doar atât e) că, luat seara, forţează organismul să producă mai multe endorfine, şi dimineaţa LDN părăseşte receptorii, iar tu eşti high pe endorfine naturale.

Organismele vii nu sunt niciodată echilibrate!În biologie, echilibrul înseamnă moarte. Dacă nu mai au pentru ce să se lupte, ce să modifice, tot felul de mecanisme de manipulat, celulele mor.

Organismul are el foarte multe celule şi substanţe importante, printre care şi aceste endorfine. Care reprezintă „strigăte” ale neuronilor între ei – aşa comunică pentru a lucra şi a pune umărul la avansul societăţii organismului (că nu vor să moară nici neuronii).

Neuronii lucrează în serie: primul îi dă semnal lui nr. 2, care îi spune lui 3 (şamd) până la X, care dă înapoi semnal primului să se potolească, că a înţeles, a făcut ceea ce trebuia şi să nu-i mai urle cu endorfine (feedback negativ).

Bun, când blochezi activitatea intermediară (de la nr. 2 la nr. 7, să zicem), primul secretă iniţial endorfine ca de obicei şi, în mod normal, e oprit de alt semnal de la X. Doar că primul secretă, şi nu mai primeşte mesajul să se oprească. Endorfinele se acumulează şi nu sunt folosite/epuizate. X nu primeşte nici un semnal şi şomează. După ce dispare LDN (spre dimineaţă), neuronii de la 2 la X încep să lucreze, doar că primesc enorm de multe endorfine.

Acum, că sistemul imun ar fi sensibil la endorfine n-am auzit.
Sportul şi ciocolata cresc secreţia de endorfine. Şi, totuşi, n-am auzit ca sportivii de performanţă (care au endorfine în ei) cu SM să se „vindece”; nici măcar progresia bolii nu e ameliorată.Endorfinele sintetizate din plăcerea degustării ciocolatei putem să le testăm şi noi.

Acum, ceea ce speculează foarte mulţi e chiar propria ignoranţă: bolile autoimune nu înseamnă sistem imun slab sau puternic, ele înseamnă sistem imun prost educat.

Eu nu am nevoie de creşterea imunităţii, ca sistemul meu imunitar e prost şi o să-mi dea în cap literalmente. Dar nu am nevoie de imunosupresie, că sistemul meu imunitar e prost şi îmi va ataca, în principal, creierul, lăsându-mă pradă microbilor ubicvitari (de-ăia nepericuloşi în mod normal).

Desigur, beneficiile majore în tratament îl au supresoarele, că îl moleşesc şi nu mai are prostul forţă.

Sistemul imunitar funcţionează pe bază de simţiri (feeling-uri) şi poze. Unele celule simt că ceva e rău şi îi dau în cap fără să întrebe, apoi vin alte celule care se uită bine la (resturile) posibiliul „infractor”, îi memorează trăsăturile şi data viitoare ştie toată lumea pe cine să omoare.

Pe ideea asta funcţionează vaccinurile. Mai nou, nu se administrează materialul genetic al microbilor, ci doar „aspectul” (proteinele de pe afară), pentru ca sistemul imun să aibe doar memoria aspectului infractorului.

Deci, autoimunitatea e foarte complicată. Un sistem imun educat să distrugă o structură poate fi cu greu dezvăţat de aşa ceva – asta va fi UNA din cheile vindecării în viitor. Oricum, nu cu o moleculă prostim/dezvăţăm/reeducăm un sistem.

OK!

LDN se pretează bine în SIDA, cancer, Parkinson, SLA, BPOC, (bineînţeles) autism... Chiar în toate???

SIDA = sindromul imunodeficienţei dobândite, care nu e obligatoriu să fie cauzată de infecţia cu HIV. Şi cei cu transplant pot face SIDA. Da, şi SMiştii trataţi cu imunosupresoare pot face SIDA, doar că e reversibilă.

Cancer = atât de variat, încât e imposibil să ai un medicament bun la toate tipurile de cancer.

Parkinson = afectarea neuronilor motori, care emit semnale intermitent, şi dau tremuriciul specific. Şi altele mai nasoale. 

Dar au uitat Alzheimerul, care tot prin acumulare de (alte) substanţe funcţionează?

BPOC (BronhoPneumopatia Obstructivă Cronică) = cauza principală este fumul de ţigară, poluarea cu particule rezultate din arderile din casă (sobe), deci e strict boală cauzată de condiţiile de trai.

În SM, nu s-a constatat progresia bolii la SMPP (primar progresiv) timp de 6 luni (= 180 zile = 26 săptămâni). Chiar dacă erau optimişti, nu au revenit cu date pe timpi mai îndelungaţi.

Şi alt studiu pozitiv făcut în doar 8 săptămâni (vreo 60 zile!!!)!

Şi eu am avut perioade minunate de câte 8 luni, în care am băut doar cafea la micul dejun. Spre deosebire de alţii, eu pun îngheţată de vanilie în cafea, ca s-o răcesc. Leacul meu e: frappe home-made!

Unele efecte adverse majore:

• dureri abdominale ATROCE;
• icter (probabil hepatotoxicitate gravă);
• urină colorată brun (de la icter);

Unele efecte adverse minore:

• diaree/constipaţie (întotdeauna e de bun augur să ai scaun anormal);
• dureri de cap (mmm... să fii cu capul de două ori);
• dureri musculare sau articulare (după frisoane date de pseudo-sevraj?);
• dureri abdominale mai blânde (iupiii, nu sunt ATROCE);
• greaţă sau vomă (pseudo-sevraj?);
• nervozitate sau tulburarea somnului (pseudo-sevraj?).

Hmm... are reacţii adverse pentru că e un medicament puternic, utilizat în dezvăţarea drogaţilor!

  

Is Low Dose Naltrexone Stimulating Inflammation?

Is LDN right for you?

The comments and posts you are reading saying how good they feel is because their immune status matches how LDN supports their imbalanced cytokines and chemokines. LDN works only for those with the correct immune status that Naltrexone or Naloxone supports.

If you do not match that cytokine or chemokine profile. LDN will only increase the damage and further disrupt your body’s ability to control the immune system. If you are using LDN and not satisfied with the way you are feeling. It is probably not right for you.

LDN stimulează inflamaţia? 

E LDN potrivit pentru tine? 

Comentariile favorabile pe care le citeşti se datorează potrivirii dintre citokinele şi chemokinele pacienţilor şi reglările pe care LDN le face în organismul lor. LDN funcţionează pentru că pacienţii ăia au un sistem imun corect pentru Naltrexonă sau Naloxonă.

Dacă nu ţi se potriveşte profilul citokinelor sau chemokinelor, LDN doar va spori leziunile şi va împiedica organismul să controleze sistemul imunitar. Dacă foloseşti LDN şi nu te simţi bine, nu ţi se potriveşte.

De ce se simt mai bine unii care au încercat LDN? Poate excesul de endorfine îi face fericiţi prin secreţia de dopamină. Şi când nu mai ai senzaţia sufocantă că maine te sfârşeşti, poate că mintea cucereşte corpul (mind over matter). Poate că ei sunt deprimaţi şi de-asta nu ies din casă.

Dar din acelaşi motiv, la cei la care boala nu are şi componentă psihologică (aia bolnavi doar cu corpul), LDN nu are efecte miraculoase. EXCEPTÂND durerile cauzate de leziuni.

Fibromyalgia – Naltrexone Mediocre Results

http://multiple-sclerosis-research.blogspot.com/2014/07/low-dose-naltrexone-for-treatment-of.html 

http://multiple-sclerosis-research.blogspot.com/2011/05/ldn-of-low-dose-naltrexone.html

Start Rheumatoid Arthritis Treatment at EarliestPossible: Avoid the Same Mistake I Had Once Made

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL? (II)

Luăm exemplul contemporan al unui proaspăt absolvent de master (de obicei, vârsta la care bolile astea autoimune încep să se facă resimţite): 12 ani de şcoală generală (1500 €/an), 3 ani de facultate (4000 €/an), 2 ani de master (aproximăm tot 4000 €/an).

Facem totalul?

38 de MII €.

Având în vedere că Statul vrea să jupoaie obţină, prin taxe (impozite pe salariu, TVA, impozite pe clădiri, pe maşini, pe orice), milioane înapoi de la cetăţeni, se poate spune că e o afacere bună.

Plus că oamenii ăia lucrează şi educă, însănătoşesc, creează, produc cantităţi mari de produse, îţi spală obrazul de stat nesimţit.

Nu mai este nici o afacere (din perspectiva unui director general, nu a unui economist sau stoma) dacă tu investeşti banii ăia, dar nu obţii nimic înapoi. Ba mai trebuie să dai şi mai mulţi bani.

E ca atunci când nu ai grijă de zgârietura de pe maşina cu care îţi câştigi existenţa, tabla rugineşte şi maşina se strică. Dar între timp, nu ţi-a mai mers afacerea şi ai dat faliment.

DACĂ AVEAM EU NEVOIE DE OPERAŢIE...

mergeam să îmi discut problema cu doctoral-medic profesor universitar pe problema mea.

Şi îl intrebam dacă el consideră că are mijloacele necesare pentru a mă ajuta.

Daca nu le-ar fi avut, iar problema mea medicală suporta un dram de amânare, aş fi făcut apel la autorităţile în domeniu pentru a ajuta spitalul în cauză să fie dotat cu cele necesare.

Dacă nu ar fi avut experienţa necesară, l-aş fi intrebat pe prof. univ. pe cine consideră experimentat şi dacă nu consideră că doctorii din subordinea lui pot învăţa ceva de la el.

Apoi îl rugam să aranjeze să aducem expertul în cauză în România, şi să mă opereze. Simultan, cei care încă intră în sălile de operaţie aveau şansa să înveţe ceva nou.

Şi mi-aş fi menajat pe cât posibil operaţia, că niciunui medic nu-i place sa-ţi baţi joc de munca lui. Oricum, vine vacanţa. Oricum, nu s-ar fi pus problema să nu muncesc intelectual.

Internetul e o invenţie minunată, nu-i aşa?

Dar la final voi fi ajutat cu dotarea unei secţii de spital sau măcar aş fi ajutat cu obţinerea de experienţă a personalului medical, care să „dea mai departe” informaţia, ştiinţa.

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL?

Statul NU ne-a târât prin şcoală pentru a ne urâţi copilăria, ci pentru a obţine ceva de la noi: productivitate atunci când devenim adulţi.

Din acest motiv, orice boală care te aduce în imposibilitatea de a lucra produce o pagubă Statului.

SM (şi multe alte boli autoimune) se instalează din tinereţe, pe la 20 ani, începe să creeze primele probleme până la 30-40 ani, apoi îşi continuă treaba cu leziunile neuronale. Ea ucide lent şi indirect, dar oamenii cu SM pot să lucreze o anumită perioadă de timp, până când dizabilităţile (handicapurile) îi depăşesc.

Până mai ieri (acum câţiva ani), nu existau atâtea medicamente disponibile pentru ca această progresie să fie încetinită, deci soarta oricărui bolnav era pecetluită.

Astăzi, nu ar mai fi cazul (dar listele Ministerului Sănătăţii sunt incomplete – voit sau doar incompetent?).

De ce e bine să lucrezi? Evident, pentru că salariul înseamnă bani mai mulţi decât pensia socială, şi banii înseamnă independenţă financiară.

Apoi, pentru că un program zilnic (sculat, îmbrăcat, mers la serviciu, lucrat la altceva în afara propriei depresii, întors acasă, cumpărături, toaleta de seară, somn pentru că ai avut şi ocazia de a obosi psihic) îţi ordonează viaţa şi îţi ajută creierul să facă faţă mai uşor „bătăii” aplicate de sistemul imunitar. Îl ajută pe creier să se regrupeze şi să refacă unele conexiuni axonale (adică, să compenseze) – în limitele normalului, bineînţeles.

Michela Ponzio et et., Workers with disability: the case of MULTIPLE SCLEROSIS, Original Article. Neurological Sciences, Official Journal of the Italian Neurological Society 2015, DOI: 10.1007/s10072-015-2265-3:

„It is important also the concept of patient empowerment defined as a process to help patients develop knowledge, skills and awareness of their value and need in order to enable them to take a responsibility for their medical treatment and increase their autonomy.”

De asemenea, este important conceptul împuternicirea pacientului, definit ca procesul prin care pacienţii sunt ajutaţi să-şi dezvolte cunoştiinţele şi abilităţile şi să-şi conştientizeze valoarea şi nevoile, pentru a le permite să-şi asume responsabilitatea tratamentului medical şi pentru a le creşte autonomia.

„Patients associations are very sensitive to this topic because a greater empowerment could improve communication with supervisor and colleagues in order to solve work-related problems and increase the negotiation capacities to improve work accommodations according to the condition and need of the worker.”

Asociaţiile de pacienţi sunt foarte receptive la acest subiect, deoarece conferirea unei puteri autonome mai mare ar îmbunătăţi comunicarea cu şefii şi colegii pentru a rezolva problemele legate de serviciu, şi ar mări abilitatea de negociere în obţinerea unor facilităţi de acomodare conforme cu boala şi nevoile salariatului.

„Finally, we should not forget that governments at the national and European level are now recognizing that maintaining people with chronic diseases in employment will not only significantly reduce invalidity benefits, but will also ensure continued contribution to national social security systems.”

Trebuie menţionat faptul că guvernele Europene recunosc faptul că menţinerea persoanelor cu boli cronice în câmpul muncii nu doar că va reduce semnificativ ajutoarele de invaliditate acordate, dar va asigura o contribuţie continuă la sistemele de siguranţă sociale naţionale.

Variabilele individuale corelate negativ cu menţinerea serviciului:

• propria atitudine faţă de serviciu – anxietate, stres, sentimentul de copleşire, lipsa motivaţiei;
• temperatura mediului ambiant;
• simtomele – oboseala şi slăbiciunea.

Variabilele corelate pozitiv cu menţinerea serviciului:

• propria atitudine faţă de serviciu – optimism, interesul şi motivaţia faţă de serviciu, cunoaşterea propriilor capacităşi şi abilităţi;
• interacţii sociale;
• resursele emoţionale proprii (nu ştiu ce înseamnă asta);
• suportul familiei şi ajutorul cu treburile casei (că doar nu le faci singur pe toate);
• atitudinile faţă de ceilalţi de la locul de muncă – înţelegerea angajatorului şi colegilor;
• mediul de muncă – munca de pe scaun, temperatură ambientală potrivită, posibilitatea de a avea propriul ritm/de a lua pauze la nevoie, program de muncă flexibil, grup de muncă stabil, locuri de parcare sau transport accesibil;
• boală stabilă (adică, să aibe pacienţii acces la tratament de devreme, ca să poată să meargă la serviciu şi să-şi plătească taxele, bă miniştrilor, secretarilor de stat de la birou, şefilor de Case de Asigurări de Sănătate şi „consilierilor”). 

Guvernele ţărilor Uniunii Europene au ajuns la concluzia că menţinerea persoanelor afectate de SM în câmpul muncii reduce cheltuielile pentru invaliditate şi asigură o contribuţie la sistemul naţional de securitate socială. Bine, ăia au la conducerea structurilor din guvernele naţionale oameni capabili.

Comparativ cu guvernele ţărilor care au incapabili în conducere, suntem „fraţi”.